The Babylonian Exile

În mînia Lui Domnul i -a împrăştiat şi nu-Şi mai îndreaptă privirile spre ei! Vrăjmaşul n'a căutat la faţa preoţilor, nici n'a avut milă de cei bătrîni.

Şi acolo ni se sfîrşeau ochii, şi aşteptam zădarnic ajutor! Privirile ni se îndreptau cu nădejde spre un neam, care totuş nu ne -a izbăvit.

Ne pîndeau paşii, ca să ne împiedice să mergem pe uliţele noastre; ni se apropia sfîrşitul, ni se împliniseră zilele... Da, ne venise sfîrşitul!

Prigonitorii noştri erau mai iuţi de cît vulturii cerului. Ne-au fugărit pe munţi, şi ne-au pîndit în pustie.

Suflarea vieţii noastre, unsul Domnului, a fost prins în gropile lor, el, despre care ziceam: ,,Vom trăi supt umbra lui printre neamuri.``

,,Bucură-te şi saltă de bucurie, fiica Edomului, care louieşte în ţara Uţ! Dar şi la tine va trece potirul, şi tu te vei îmbăta, şi te vei desgoli!

Fiica Sionului, nelegiuirea îţi este ispăşită: El nu te va mai trimete în robie. Dar ţie, fiica Edomului, îţi va pedepsi nelegiuirea; şi îţi va da pe faţă păcatele.``

,,Adu-Ţi aminte, Doamne, de ce ni s'a întîmplat! Uită-Te şi vezi-ne ocara!

Moştenirea noastră a trecut la nişte străini, casele noastre la cei din alte ţări!

Am rămas orfani, fără tată; mamele noastre sînt ca nişte văduve.

Apa noastră o bem pe bani, şi lemnele noastre trebuie să le plătim.

Prigonitorii ne urmăresc cu îndîrjire, şi cînd obosim, nu ne dau odihnă.

Am întins mîna spre Egipt, spre Asiria, ca să ne săturăm de pîne.

Părinţii noştri, cari au păcătuit, nu mai sînt, iar noi le purtăm păcatele.

Robii ne stăpînesc, şi nimeni nu ne izbăveşte din mînile lor.

Ne căutăm pînea cu primejdia vieţii noastre, căci ne ameninţă sabia în pustie.

Ne arde pielea ca un cuptor, de frigurile foamei.

Au necinstit pe femei în Sion, pe fecioare în cetăţile lui Iuda.

Mai marii noştri au fost spînzuraţi de mînile lor; Bătrînilor nu le -a dat nici o cinste

Tinerii au fost puşi să rîşnească, şi copiii cădeau supt poverile de lemn.

Bătrînii nu se mai duc la poartă, şi tinerii au încetat să mai cînte.

S'a dus bucuria din inimile noastre, şi jalea a luat locul jocurilor noastre.

A căzut cununa de pe capul nostru! Vai de noi, căci am păcătuit!

Dacă ne doare inima, dacă ni s'au întunecat ochii,

este din pricină că muntele Sionului este pustiit, din pricină că se plimbă şacalii prin el.