Versete biblice despre Patriotism

Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului! Cei ce te iubesc, să se bucure de odihnă.

Pacea să fie între zidurile tale, şi liniştea în casele tale domneşti!

Să te binecuvînteze Domnul din Sion, să vezi fericirea Ierusalimului, în toate zilele vieţii tale,

şi să vezi pe copiii copiilor tăi! Pacea să fie peste Israel!

Pe malurile rîurilor Babilonului, şedeam jos şi plîngeam, cînd ne aduceam aminte de Sion.

În sălciile din ţinutul acela ne atîrnaserăm arfele.

Căci acolo, biruitorii noştri ne cereau cîntări, şi asupritorii noştri ne cereau bucurie, zicînd: ,,Cîntaţi-ne cîteva din cîntările Sionului!`` -

Cum să cîntăm noi cîntările Domnului pe un pămînt străin?

Dacă te voi uita, Ierusalime, să-şi uite dreapta mea destoinicia ei!

Să mi se lipească limba de cerul gurii, dacă nu-mi voi aduce aminte de tine, dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele!

,,De dragostea Sionului nu voi tăcea, de dragostea Ierusalimului nu voi înceta, pînă nu se va arăta mîntuirea lui, lumina soarelui şi izbăvirea lui, ca o făclie, care s'aprinde.

Leagă în chip uşuratic rana fiicei poporului Meu, zicînd: ,Pace! Pace!` Şi totuş pace nu este.

,,Sînt zdrobit de durerea fiicei poporului meu, mă doare, m'apucă groaza.

Nu este nici un leac alinător în Galaad? Nu este niciun doftor acolo? Pentruce nu se face dar vindecarea fiicei poporului meu?`` -

,,O! de mi-ar fi capul plin cu apă, de mi-ar fi ochii un izvor de lacrămi, aş plînge zi şi noapte pe morţii fiicei poporului meu!

O! dac'aş avea un han de călători în pustie, aş părăsi pe poporul meu, şi m'aş depărta de el! Căci toţi sînt nişte preacurvari şi o ceată de mişei.`` -

,,Adu-Ţi aminte, Doamne, de ce ni s'a întîmplat! Uită-Te şi vezi-ne ocara!

Moştenirea noastră a trecut la nişte străini, casele noastre la cei din alte ţări!

Am rămas orfani, fără tată; mamele noastre sînt ca nişte văduve.

Apa noastră o bem pe bani, şi lemnele noastre trebuie să le plătim.

Prigonitorii ne urmăresc cu îndîrjire, şi cînd obosim, nu ne dau odihnă.

Am întins mîna spre Egipt, spre Asiria, ca să ne săturăm de pîne.

Părinţii noştri, cari au păcătuit, nu mai sînt, iar noi le purtăm păcatele.

Robii ne stăpînesc, şi nimeni nu ne izbăveşte din mînile lor.

Ne căutăm pînea cu primejdia vieţii noastre, căci ne ameninţă sabia în pustie.