Versete biblice despre Select Readings

Cînd s'a întors împăratul din grădina casei împărăteşti în odaia ospăţului, a văzut pe Haman că se aruncase spre patul pe care era Estera, şi i -a zis: ,,Cum, să mai şi sileşti pe împărăteasă, la mine, în casa împărătească?``

Şi Harbona, unul din fameni, a zis în faţa împăratului: ,,Iată, spînzurătoarea pregătită de Haman pentru Mardoheu, care a vorbit spre binele împăratului, este ridicată în casa lui Haman, la o înălţime de cincizeci de coţi.`` Împăratul a zis: ,,Haman să fie spînzurat pe ea!``

Şi au spînzurat pe Haman pe spînzurătoarea pe care o pregătise el pentru Mardoheu. Şi mînia împăratului s'a potolit.

Omul născut din femeie, are viaţa scurtă, dar plină de necazuri.

Se naşte şi e tăiat ca o floare; fuge şi piere ca o umbră.

Şi asupra lui ai Tu ochiul deschis! Şi pe mine mă tragi la judecată cu Tine!

Cum ar putea să iasă dintr'o fiinţă necurată un om curat? Nu poate să iasă niciunul.

Dacă zilele lui sînt hotărîte, dacă i-ai numărat lunile, dacă i-ai însemnat hotarul pe care nu -l va putea trece,

întoarce-Ţi măcar privirile dela el, şi dă -i răgaz, să aibă măcar bucuria pe care o are simbriaşul la sfîrşitul zilei.

Un copac, şi tot are nădejde: căci cînd este tăiat, odrăsleşte din nou, şi iar dă lăstari.

Cînd i -a îmbătrînit rădăcina în pămînt, cînd îi piere trunchiul în ţărînă,

înverzeşte iarăş de mirosul apei, şi dă ramuri de parcă ar fi sădit din nou.

Dar omul cînd moare, rămîne întins; omul, cînd îşi dă sufletul, unde mai este?

Argintul are o mină de unde se scoate, şi aurul are un loc de unde este scos ca să fie curăţit.

Ferul se scoate din pămînt, şi piatra se topeşte ca să dea arama.

Omul pune capăt întunerecului, cercetează, pînă în ţinuturile cele mai adînci, pietrele ascunse în negura şi în umbra morţii.

Sapă o fîntînă departe de locurile locuite; picioarele nu -i mai sînt de ajutor, stă atîrnat şi se clatină, departe de locuinţele omeneşti.

Pămîntul, de unde iese pînea, este răscolit în lăuntrul lui ca de foc,

pietrele lui cuprind safir, şi în el se găseşte pulbere de aur.

Pasărea de pradă nu -i cunoaşte cărarea. Ochiul vulturului n'a zărit -o,

cele mai trufaşe dobitoace n'au călcat pe ea, şi leul n'a trecut niciodată pe ea.

Omul îşi pune mîna pe stînca de cremene, şi răstoarnă munţii din rădăcină.

Sapă şanţuri în stînci, şi ochiul lui priveşte tot ce este de preţ în ele.

Opreşte curgerea apelor, şi scoate la lumină ce este ascuns.

Dar înţelepciunea unde se găseşte? Unde este locuinţa priceperii?