Versete biblice despre God

Şi dacă îndrăznesc să -l ridic, mă urmăreşti ca un leu, mă loveşti cu lucruri de mirat,

Îmi pui înainte noi martori împotrivă, Îţi creşte mînia împotriva mea, şi mă năpădeşti cu o droaie de nenorociri.

Pentruce m'ai scos din pîntecele mamei mele? O, de aş fi murit, şi ochiul să nu mă fi văzut!

Întreabă dobitoacele, şi te vor învăţa, păsările cerului, şi îţi vor spune;

vorbeşte pămîntului, şi te va învăţa; şi peştii mării îţi vor povesti.

Cine nu vede în toate acestea dovada că mîna Domnului a făcut asemenea lucruri?

El ţine în mînă sufletul a tot ce trăieşte, suflarea oricărui trup omenesc.

Nu deosebeşte urechea cuvintele, cum gustă cerul gurii mîncările?

La bătrîni se găseşte înţelepciunea, şi într'o viaţă lungă e priceperea.

La Dumnezeu este înţelepciunea şi puterea; sfatul şi priceperea ale Lui sînt.

Ce dărîmă El, nu va fi zidit din nou; pe cine -l închide El, nimeni nu -l va scăpa.

El opreşte apele şi totul se usucă; El le dă drumul, şi pustiesc pămîntul.

El are puterea şi înţelepciunea; El stăpîneşte pe celce se rătăceşte sau rătăceşte pe alţii.

El ia robi pe sfetnici, şi turbură mintea judecătorilor.

El desleagă legătura împăraţilor, şi le pune o frînghie în jurul coapselor.

El ia robi pe preoţi; El răstoarnă pe cei puternici

El taie vorba celor meşteri la vorbă; El ia mintea celor bătrîni.

El întinde miazănoaptea asupra golului, şi spînzură pămîntul pe nimic.

Leagă apele în norii Săi, şi norii nu se sparg supt greutatea lor.

Acopere faţa scaunului Său de domnie, şi Îşi întinde norul peste el.

A tras o boltă pe faţa apelor, ca hotar între lumină şi întunerec.

Stîlpii cerului se clatină, şi se înspăimîntă la ameninţarea Lui.

Prin puterea Lui turbură marea, prin priceperea Lui îi sfarmă furia.

Suflarea Lui înseninează cerul, mîna Lui străpunge şarpele fugar.

Şi acestea sînt doar marginile căilor Sale, şi numai adierea lor uşoară ajunge pînă la noi! Dar tunetul lucrărilor Lui puternice cine -l va auzi?``