Versete biblice despre Despondency

cari aşteaptă moartea şi nu vine; măcar că o doresc mai mult decît o comoară,

cari n'ar mai putea de bucurie şi de veselie, dacă ar găsi mormîntul? -

Pentruce, zic, dă El lumină omului care nu ştie încotro să meargă, pe care îl îngrădeşte Dumnezeu de toate părţile?

Suspinurile îmi sînt hrana de toate zilele, şi jalea mi se varsă ca apa.

De ce mă tem, aceea mi se întîmplă; de ce mi -e frică, de aceea am parte!

N'am nici linişte, nici pace, nici odihnă, şi necazul dă peste mine.``

Cînd Locuinţa morţilor o aştept ca locuinţă, cînd în întunerec îmi voi înălţa culcuşul;

cînd strig gropii: ,Tu eşti tatăl meu!` Şi viermilor: ,Voi sînteţi mama şi sora mea!`

Unde mai este atunci nădejdea mea? Şi cine mai poate vedea nădejdea mea?

Ea se va pogorî cu mine la porţile locuinţei morţilor, cînd vom merge împreună. să ne odihnim în ţărînă.``

,,Va lepăda Domnul pentru totdeauna? Şi nu va mai fi El binevoitor?

S'a isprăvit bunătatea Lui pe vecie? S'a dus făgăduinţa Lui pentru totdeauna?

A uitat Dumnezeu să aibă milă? Şi -a tras El, în mînia Lui, înapoi îndurarea?`` -

Eu sînt omul care a văzut suferinţa supt nuiaua urgiei Lui.

El m'a dus, m'a mînat în întunerec, şi nu în lumină.

Numai împotriva mea îşi întinde şi îşi întoarce mîna, toată ziua.

Mi -a prăpădit carnea şi pielea, şi mi -a zdrobit oasele.

A făcut zid împrejurul meu, şi m'a înconjurat cu otravă şi durere.

Mă aşează în întunerec, ca pe cei morţi pentru totdeauna.

M'a înconjurat cu un zid, ca să nu ies; m'a pus în lanţuri grele.

Să tot strig şi să tot cer ajutor, căci El tot nu-mi primeşte rugăciunea.

Mi -a astupat calea cu pietre cioplite, şi mi -a strîmbat cărările.

Mă pîndeşte ca un urs şi ca un leu într'un loc ascuns.

Mi -a abătut căile, şi apoi s'a aruncat pe mine, şi m'a pustiit.

Şi -a încordat arcul, şi m'a pus ţintă săgeţii Lui.