Versete biblice despre Water

Şi pe cînd tăia unul din ei o bîrnă, a căzut ferul dela secure în apă. El a strigat: ,,Ah! domnul meu, era împrumutat!``

Omul lui Dumnezeu a zis: ,,Unde a căzut?`` Şi i -a arătat locul. Atunci Elisei a tăiat o bucată de lemn, a aruncat -o în locul acela, şi ferul dela secure a plutit pe apă.

Celelalte fapte ale lui Ezechia, toate isprăvile lui, şi cum a făcut iazul şi canalui de apă, şi a adus apele în cetate, nu sînt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda?

s'a sfătuit cu căpeteniile sale şi cu oamenii lui cei viteji, ca să astupe izvoarele de apă cari erau afară din cetate. Şi ei au fost de părerea lui.

Am trecut pela poarta izvorului şi pela iazul împăratului, şi nu era loc pe unde să treacă vita care era supt mine.

,Creşte papura fără baltă? Creşte trestia fără umezeală?

înverzeşte iarăş de mirosul apei, şi dă ramuri de parcă ar fi sădit din nou.

cum este mîncată piatra de ape, şi cum este luat pămîntul de rîu: aşa nimiceşti Tu nădejdea omului.

Nu dădeai apă omului însetat, nu voiai să dai pîne omului flămînd.

Dar nelegiuitul alunecă uşor pe faţa apelor, pe pămînt n'are decît o parte blestemată, şi niciodată n'apucă pe drumul celor vii!

Leagă apele în norii Săi, şi norii nu se sparg supt greutatea lor.

Acopere faţa scaunului Său de domnie, şi Îşi întinde norul peste el.

Din al cui sîn iese ghiaţa, şi cine naşte promoroaca cerului,

Am ajuns ca apa, care se scurge, şi toate oasele mi se despart; mi s'a făcut inima ca ceara, şi se topeşte înlăuntrul meu.

El mă paşte în păşuni verzi, şi mă duce la ape de odihnă;

Să se risipească întocmai ca nişte ape cari se scurg! Săgeţile, pe cari le-aruncă ei, să fie nişte săgeţi tocite!

Ai lăsat pe oameni să încalece pe capetele noastre, am trecut prin foc şi prin apă: dar Tu ne-ai scos şi ne-ai dat belşug.

(Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat ca şi ,,Crinii``. Un psalm al lui David.) Scapă-mă, Dumnezeule, căci îmi ameninţă apele viaţa.

A făcut să ţîşnească izvoare din stînci, şi să curgă ape ca nişte rîuri.

Ele mă înconjoară toată ziua, ca nişte ape, mă înfăşoară toate deodată.

suindu-se pe munţi şi pogorîndu-se în văi, pînă la locul, pe care li -l hotărîsei Tu.

Se îmbracă cu blestemul cum se îmbracă cu haina lui, îi pătrunde ca apa înlăuntrul lui, ca untdelemnul în oase!

ne-ar fi înecat apele, ar fi trecut rîurile peste sufletul nostru;

ar fi trecut peste sufletul nostru valurile năpraznice.

El dă zăpada ca lîna, El presară bruma albă ca cenuşa;