Versete biblice despre The Rich

Dacă strînge argint ca ţărîna, dacă îngrămădeşte haine ca noroiul, -

el le strînge, dar cel fără vină se îmbracă în ele, şi de argintul lui omul fără prihană are parte.

Casa lui este ca aceea pe care o zideşte molia, ca o colibă pe care şi -o face un străjer.

Se culcă bogat, şi moare despoiat; deschide ochii, şi totul a pierit.

Îl apucă groaza ca nişte ape; şi noaptea, îl ia vîrtejul.

Vîntul de răsărit îl ia, şi se duce; îl smulge cu putere din locuinţa lui.

Dumnezeu aruncă fără milă săgeţi împotriva lui, şi cel rău ar vrea să fugă să scape de ele.

Oamenii bat din palme la căderea lui, şi -l flueră la plecarea din locul lui.

Dacă mi-am pus încrederea în aur, dacă am zis aurului: ,Tu eşti nădejdea mea`;

dacă m'am îngîmfat de mărimea averilor mele, de mulţimea bogăţiilor pe cari le dobîndisem;

şi aceasta este tot o fărădelege care trebuie pedepsită de judecători, căci m'aş fi lepădat de Dumnezeul cel de sus!

Nu te teme cînd se îmbogăţeşte cineva, şi cînd i se înmulţesc vistieriile casei;

căci nu ia nimic cu el cînd moare: vistieriile lui nu se pogoară după el.

Să se tot creadă omul fericit în viaţă, să se tot laude cu bucuriile pe cari şi le face,

(Către mai marele cîntăreţilor. O cîntare a lui David. Făcută cu prilejul celor spuse de Doeg, Edomitul, lui Saul, cînd zicea: ,,David s'a dus în casa lui Ahimelec.``) Pentruce te făleşti cu răutatea ta, asupritorule? Bunătatea lui Dumnezeu ţine în veci.

Limba ta nu născoceşte decît răutate, ca un brici ascuţit, viclean ce eşti!

Tu iubeşti mai degrabă răul decît binele, mai degrabă minciuna decît adevărul. -

Tu iubeşti numai cuvinte nimicitoare, limbă înşelătoare!

De aceea şi Dumnezeu te va doborî pe vecie, te va apuca şi te va ridica din cortul tău, şi te va desrădăcina din pămîntul celor vii. -

Cei fără prihană vor vedea lucrul acesta, se vor teme, şi vor rîde de el, zicînd:

,,Iată omul, care nu lua ca ocrotitor pe Dumnezeu, ci se încredea în bogăţiile lui cele mari, şi se bizuia pe răutatea lui.``

Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiţi, cînd vedeam fericirea celor răi.

Într'adevăr, nimic nu -i turbură pînă la moarte, şi trupul le este încărcat de grăsime.

N'au parte de suferinţele omeneşti, şi nu sînt loviţi ca ceilalţi oameni.

Deaceea mîndria le slujeşte ca salbă, şi asuprirea este haina care -i înveleşte.