Versete biblice despre Temptation

ca nu cumva să-ţi dai altora vlaga ta, şi unui om fără milă anii tăi;

ca nu cumva nişte străini să se sature de averea ta, şi tu să te trudeşti pentru casa altuia;

ca nu cumva să gemi, la urmă, cînd carnea şi trupul ţi se vor istovi,

şi să zici: ,,Cum am putut eu să urăsc certarea, şi cum a dispreţuit inima mea mustrarea?

Cum am putut să n'ascult glasul învăţătorilor mei, şi să nu iau aminte la ceice mă învăţau?

Cît pe ce să mă nenorocesc de tot în mijlocul poporului şi adunării!``

Bea apă din fîntîna ta, şi din izvoarele puţului tău.

Ce, vrei să ţi se verse izvoarele afară? Şi să-ţi curgă rîurile pe pieţele de obşte?

Lasă-le să fie numai pentru tine, şi nu pentru străinii de lîngă tine.

Izvorul tău să fie binecuvîntat, şi bucură-te de nevasta tinereţii tale.

Cerboaică iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!

Şi pentruce, fiule, ai fi îndrăgostit de o străină, şi ai îmbrăţişa sînul unei necunoscute?

Căci căile omului sînt lămurite înaintea ochilor Domnului, şi El vede toate cărările lui.

Poate cineva să ia foc în sîn, fără să i se aprindă hainele?

Sau poate merge cineva pe cărbuni aprinşi, fără să -i ardă picioarele?

Stăteam la fereastra casei mele, şi mă uitam prin zăbrele.

Am zărit printre cei neîncercaţi, am văzut printre tineri pe un băiat fără minte.

Trecea pe uliţă, la colţul unde stătea una din aceste străine, şi a apucat pe calea care ducea spre locuinţa ei.

Era în amurg, seara, în noaptea neagră şi întunecoasă.

Şi, iată că, i -a alergat înainte o femeie îmbrăcată ca o curvă şi cu inima şireată.

Era bună de gură şi fără astîmpăr; picioarele nu -i puteau sta acasă:

cînd în uliţă, cînd în pieţe, pela toate colţurile stătea la pîndă.

Ea l -a îmbrăţişat şi l -a sărutat, şi cu o faţă fără ruşine i -a zis:

,,Eram datoare cu o jertfă de mulţămire, azi mi-am împlinit juruinţele.

De aceea ţi-am ieşit înainte, să te caut, şi te-am şi găsit.