Versete biblice despre Temptation

Mi-am împodobit patul cu învelitori, cu aşternut de pînzeturi din Egipt;

mi-am stropit aşternutul cu smirnă, aloe şi scorţişoară.

Vino, să ne îmbătăm de dragoste pînă dimineaţă, să ne desfătăm cu desmierdări!

Căci bărbatul meu nu este acasă, a plecat într'o călătorie lungă,

a luat cu el sacul cu bani, şi nu se va întoarce acasă decît la luna nouă.``

Tot vorbindu -i, ea l -a ademenit, şi l -a atras cu buzele ei ademenitoare.

De odată a început să meargă după ea, ca boul care se duce la măcelărie, ca un cerb care aleargă spre cursă,

ca pasărea care dă buzna în laţ, fără să ştie că o va costa viaţa, pînă ce săgeata îi străpunge ficatul.

ca să strige la trecătorii, cari merg pe calea cea dreaptă:

,,Cine este prost, să vină aici!`` Iar celui fără minte îi zice:

,,Apele furate sînt dulci, şi pînea luată pe ascuns este plăcută!``

Cel neprihănit arată prietenului său calea cea bună, dar calea celor răi îi duce în rătăcire. -

Învăţătura înţeleptului este un izvor de viaţă, ca să abată pe om din cursele morţii. -

Frica de Domnul este un izvor de viaţă, ea ne fereşte de cursele morţii. -

Omul asupritor amăgeşte pe aproapele său, şi -l duce pe o cale, care nu este bună. -

Încetează, fiule, să mai asculţi învăţătura, dacă ea te depărtează de învăţăturile înţelepte. -

Cine rătăceşte pe oamenii fără prihană pe calea cea rea, cade în groapa pe care a săpat -o, dar oamenii fără prihană moştenesc fericirea. -

Un om credincios este năpădit de binecuvîntări, dar celce vrea să se îmbogăţească repede nu rămîne nepedepsit. -

Ca nu cumva, în belşug, să mă lepăd de Tine, şi să zic: ,,Cine este Domnul?`` Sau ca nu cumva în sărăcie, să fur, şi să iau în deşert Numele Dumnezeului Meu. -

Şi am găsit că mai amară de cît moartea este femeia, a cărei inimă este o cursă şi un laţ, şi ale cărei mîni sînt nişte lanţuri; cel plăcut lui Dumnezeu scapă de ea, dar cel păcătos este prins de ea.

Celce umblă în neprihănire, şi vorbeşte fără vicleşug, celce nesocoteşte un cîştig scos prin stoarcere, celce îşi trage mînile înapoi, ca să nu primească mită, cel ce îşi astupă urechea să n'audă cuvinte setoase de sînge, şi îşi leagă ochii ca să nu vadă răul,

acela va locui în locurile înalte; stînci întărite vor fi locul lui de scăpare; i se va da pîne, şi apa nu -i va lipsi.``

Măgăriţă sălbatică, deprinsă cu pustia, care gîfăie în aprinderea patimei ei, cine o va împiedeca să-şi facă pofta? Toţi cei ce o caută n'au nevoie să se ostenească: o găsesc în luna ei.

Nu te lăsa cu picioarele goale, nu-ţi usca gîtlejul de sete! Dar tu zici: ,Degeaba, nu! Căci iubesc dumnezeii străini, şi vreau să merg după ei.`

Am pus înaintea fiilor casei Recabiţilor nişte vase pline cu vin, şi pahare, şi le-am zis: ,Beţi vin!`