Versete biblice despre The Providence of God

Dumnezeu, prin suflarea Lui, face ghiaţa, şi micşorează locul apelor mari.

Încarcă norii cu aburi, şi -i risipeşte schinteietori;

mişcarea lor se îndreaptă după planurile Lui, pentru împlinirea a tot ce le porunceşte El pe faţa pămîntului locuit.

Îi face să pară ca o nuia cu care loveşte pămîntul, sau ca un semn al dragostei Lui.

Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei: cînd este El la dreapta mea, nu mă clatin.

Soarta mea este în mîna Ta; scapă-mă de vrăjmaşii şi de prigonitorii mei!

Domnul răstoarnă sfaturile Neamurilor, zădărniceşte planurile popoarelor.

Dreptatea Ta este ca munţii lui Dumnezeu, şi judecăţile Tale sînt ca Adîncul cel mare. Doamne, Tu sprijineşti pe oameni şi pe dobitoace!

Căci Domnul iubeşte dreptatea, şi nu părăseşte pe credincioşii Lui. Totdeauna ei sînt supt paza Lui, dar sămînţa celor răi este nimicită.

Iată că zilele mele sînt cît un lat de mînă, şi viaţa mea este ca o nimica înaintea Ta. Da, orice om este doar o suflare, oricît de bine s'ar ţinea. -

M'am gîndit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zădarnică mi -a fost truda,

Căci nici dela răsărit, nici dela apus, nici din pustie, nu vine înălţarea.

Ci Dumnezeu este Cel ce judecă: El scoboară pe unul, şi înalţă pe altul.

Ţi-ai croit un drum prin mare, o cărare prin apele cele mari, şi nu Ţi s'au mai cunoscut urmele.

Da, El te scapă de laţul vînătorului, de ciumă şi de pustiirile ei.

El te va acoperi cu penele Lui, şi te vei ascunde supt aripile Lui. Căci scut şi pavăză este credincioşia Lui!

Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale;

Tu ai aşezat pămîntul pe temeliile lui, şi niciodată nu se va clătina.

Tu îl acoperisei cu adîncul cum l-ai acoperi cu o haină; apele stăteau pe munţi,

dar, la ameninţarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tău au luat -o la fugă,

suindu-se pe munţi şi pogorîndu-se în văi, pînă la locul, pe care li -l hotărîsei Tu.

Le-ai pus o margine, pe care nu trebuie s'o treacă, pentruca să nu se mai întoarcă să acopere pămîntul.

Toate aceste vieţuitoare Te aşteaptă, ca să le dai hrana la vreme.

Le -o dai Tu, ele o primesc; Îţi deschizi Tu mîna, ele se satură de bunătăţile Tale.

Mă gîndesc adînc la poruncile Tale, şi cărările Tale le am supt ochi.