Versete biblice despre God

Cunoşti tu legile cerului? Sau tu îi orînduieşti stăpînirea pe pămînt?

Îţi înalţi tu glasul pînă la nori, ca să chemi să te acopere rîuri de ape?

Poţi tu să arunci fulgerile, ca să plece? Îţi zic ele: ,Iată-ne?`

Cine a pus înţelepciunea în negura norilor, sau cine a dat pricepere întocmirii văzduhului?

Cine poate să numere norii cu înţelepciune, şi să verse burdufurile cerurilor,

pentruca să înceapă pulberea să facă noroi, şi bulgării de pămînt să se lipească împreună?

Tu izgoneşti prada pentru leoaică, şi tu potoleşti foamea puilor de lei,

cînd stau ghemuiţi în vizuina lor, cînd stau la pîndă în culcuşul lor?

Cine pregăteşte corbului hrana, cînd puii lui strigă spre Dumnezeu, cînd umblă rătăciţi şi flămînzi?

Ştii tu cînd îşi fac caprele sălbatice puii? Vezi tu pe cerboaice cînd fată?

Numeri tu lunile în cari sînt însărcinate, şi cunoşti tu vremea cînd nasc?

Ele se pleacă, fată puii, şi scapă iute de durerile lor.

Puii lor prind vlagă şi cresc supt cerul slobod, pleacă, şi nu se mai întorc la ele.

Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic, izbăvindu -l de orice legătură?

I-am dat ca locuinţă pustiul, şi pămîntul sărac ca locaş.

El rîde de zarva cetăţilor,

Străbate munţii ca să-şi găsească hrana, şi umblă după tot ce este verde.

Vrea bivolul sălbatic să fie în slujba ta? Şi stă el noaptea la ieslea ta?

Îl poţi lega tu cu o funie, ca să tragă o brazdă? Merge el după tine, ca să grăpeze bulgării din văi?

Te încrezi tu în el, pentrucă puterea lui este mare? Şi -i laşi tu grija lucrărilor tale?

Te laşi tu pe el, pentru căratul rodurilor tale, ca să le strîngă în aria ta?

Aripa struţului bate cu veselie, de-ai zice că este aripa şi penişul berzei.

Dar struţoaica îşi încredinţează pămîntului ouăle, şi le lasă să se încălzească în nisip.

Ea uită că piciorul le poate strivi, că o fiară de cîmp le poate călca în picioare.

Este aspră cu puii săi de parcă nici n'ar fi ai ei. Că s'a trudit de geaba, nu -i pasă nici de cum!