Versete biblice despre Young Men

Calea celor răi este ca întunerecul gros: ei nu văd de ce se vor poticni.

Fiule, ia aminte la cuvintele mele, pleacă-ţi urechea la vorbele mele!

Să nu se depărteze cuvintele acestea de ochii tăi, păstrează-le în fundul inimii tale!

Căci ele sînt viaţă pentru cei ce le găsesc, şi sănătate pentru tot trupul lor.

Păzeşte-ţi inima mai mult de cît orice, căci din ea ies izvoarele vieţii.

Izgoneşte neadevărul din gura ta; şi depărtează viclenia de pe buzele tale!

Ochii tăi să privească drept, şi pleoapele tale să caute drept înaintea ta.

Cărarea pe care mergi să fie netedă, şi toate căile tale să fie hotărîte:

nu te abate nici la dreapta nici la stînga, şi fereşte-te de rău.

Fiule, ia aminte la înţelepciunea mea, şi pleacă urechea la învăţătura mea,

ca să fii cu chibzuinţă, şi buzele tale să aibă cunoştinţă.

Căci buzele femeii străine strecoară miere, şi cerul gurii ei este mai lunecos decît untdelemnul;

dar la urmă este amară ca pelinul, ascuţită ca o sabie cu două tăişuri.

Picioarele ei pogoară la moarte, paşii ei dau în locuinţa morţilor.

Aşa că ea nu poate găsi calea vieţii, rătăceşte în căile ei, şi nu ştie unde merge.

Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, şi nu vă abateţi dela cuvintele gurii mele:

depărtează-te de drumul care duce la ea, şi nu te apropia de uşa casei ei,

ca nu cumva să-ţi dai altora vlaga ta, şi unui om fără milă anii tăi;

ca nu cumva nişte străini să se sature de averea ta, şi tu să te trudeşti pentru casa altuia;

ca nu cumva să gemi, la urmă, cînd carnea şi trupul ţi se vor istovi,

şi să zici: ,,Cum am putut eu să urăsc certarea, şi cum a dispreţuit inima mea mustrarea?

Cum am putut să n'ascult glasul învăţătorilor mei, şi să nu iau aminte la ceice mă învăţau?

Cît pe ce să mă nenorocesc de tot în mijlocul poporului şi adunării!``

Bea apă din fîntîna ta, şi din izvoarele puţului tău.

Ce, vrei să ţi se verse izvoarele afară? Şi să-ţi curgă rîurile pe pieţele de obşte?