Versete biblice despre Psalms

Nu vă ridicaţi capul aşa de sus, nu vorbiţi cu atîta trufie!

Căci nici dela răsărit, nici dela apus, nici din pustie, nu vine înălţarea.

Ci Dumnezeu este Cel ce judecă: El scoboară pe unul, şi înalţă pe altul.

În mîna Domnului este un potir, în care fierbe un vin plin de amestecătură. Cînd îl varsă, toţi cei răi de pe pămînt sug, îl sorb şi -l beau pînă în fund!

Eu însă voi vesti pururea aceste lucruri; voi cînta laude în cinstea Dumnezeului lui Iacov.

Şi voi doborî toate puterile celor răi: puterile celui neprihănit însă se vor înălţa.

(Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat cu instrumente cu coarde. Un psalm al lui Asaf. O cîntare.) Dumnezeu este cunoscut în Iuda, mare este Numele Lui în Israel.

Cortul Lui este în Salem, şi locuinţa Lui în Sion;

acolo a sfărîmat El săgeţile, scutul, sabia, şi armele de război. -

Tu eşti mai măreţ, mai puternic decît munţii răpitorilor.

Despoiaţi au fost vitejii aceia plini de inimă, au adormit somnul de apoi; n'au putut să se apere, toţi acei oameni viteji.

La mustrarea Ta, Dumnezeul lui Iacov, au adormit şi călăreţi şi cai.

Cît de înfricoşat eşti Tu! Cine poate să-Ţi stea împotrivă, cînd Îţi izbucneşte mînia?

Ai rostit hotărîrea dela înalţimea cerurilor; pămîntul s'a îngrozit şi a tăcut,

cînd S'a ridicat Dumnezeu să facă dreptate, şi să scape pe toţi nenorociţii de pe pămînt. -

Omul Te laudă chiar şi în mînia lui, cînd Te îmbraci cu toată urgia Ta.

Faceţi juruinţe Domnului, Dumnezeului vostru, şi împliniţi-le! Toţi ceice -L înconjoară, să aducă daruri Dumnezeului celui înfricoşat.

El frînge mîndria domnitorilor, El este înfricoşat pentru împăraţii pămîntului.

(Un psalm al lui Asaf.) Dumnezeule, au năvălit neamurile în moştenirea Ta, au pîngărit Templul Tău cel sfînt, şi au prefăcut Ierusalimul într'un morman de pietre.

Trupurile neînsufleţite ale robilor Tăi le-au dat să le mănînce păsările cerului, şi carnea credincioşilor Tăi au dat -o s'o mănînce fiarele pămîntului.

Ca apa le-au vărsat sîngele, de jur împrejurul Ierusalimului, şi n'a fost nimeni să -i îngroape.

Am ajuns de ocara vecinilor noştri, de batjocura şi de rîsul celor ce ne înconjoară.

Pînă cînd, Doamne, Te vei mînia fără încetare, şi va arde mînia Ta ca focul?

Varsă-Ţi mînia peste neamurile, cari nu Te cunosc, şi peste împărăţiile, cari nu cheamă Numele Tău!

Căci au mîncat pe Iacov, şi i-au pustiit locuinţa.