Versete biblice despre Psalms

Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, peste tot pămîntul să se întindă slava Ta!

Ei întinseseră un laţ supt paşii mei; sufletul mi se încovoia, şi-mi săpaseră o groapă înainte: Dar au căzut ei în ea. -

Inima mea este tare, Dumnezeule, inima mea este tare; voi cînta, da, şi voi suna din instrumentele mele.

Trezeşte-te, suflete! Treziţi-vă, alăută şi arfă! Mă voi trezi în zori de zi.

Te voi lăuda printre popoare, Doamne! Te voi cînta printre neamuri.

Căci bunătatea Ta ajunge pînă la ceruri, şi credincioşia Ta pînă la nori.

Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, peste tot pămîntul să se întindă slava Ta!

(Către mai marele cîntăreţilor. ,,Nu nimici``. O cîntare de laudă a lui David.) Oare, tăcînd, faceţi voi dreptate? Oare aşa judecaţi voi fără părtinire, fiii oamenilor?

Dimpotrivă! în inimă, săvîrşiţi nelegiuiri; în ţară, puneţi în cumpănă silnicia mînilor voastre.

Cei răi sînt stricaţi încă din pîntecele mamei lor, mincinoşii se rătăcesc odată cu ieşirea din pîntecele mamei lor.

Au o otravă ca otrava unui şarpe, ca otrava unei aspide surzi, care îşi astupă urechea,

care n'aude glasul vrăjitorilor, glasul fermecătorului celui mai iscusit.

Dumnezeule, zdrobeşte-le dinţii din gură! Smulge, Doamne, măselele acestor pui de lei!

Să se risipească întocmai ca nişte ape cari se scurg! Săgeţile, pe cari le-aruncă ei, să fie nişte săgeţi tocite!

Să piară, ca un melc, care se topeşte umblînd; să nu vadă soarele, ca stîrpitura unei femei!

Înainte ca oalele voastre să simtă focul de spin verde sau uscat, îl va lua vîrtejul.

Cel fără prihană se va bucura la vederea răzbunării; îşi va scălda picioarele în sîngele celor răi.

Şi atunci oamenii vor zice: ,,Da, este o răsplată pentru cel fără prihană! Da, este un Dumnezeu care judecă pe pămînt!``

(Către mai marele cîntăreţilor. Se cîntă ca şi ,,Crinul mărturiei``. O cîntare de laudă a lui David, spre învăţătură. Făcută cînd purta război cu Sirienii din Mesopotamia şi cu Sirienii din Ţoba şi cînd s'a întors Ioab şi a bătut în Valea Sării douăsprezece mii de Edomiţi.) Dumnezeule, ne-ai lepădat, ne-ai împrăştiat, şi Te-ai mîniat: ridică-ne iarăş!

Ai cutremurat pămîntul, l-ai despicat; drege -i spărturile, căci se clatină!

Ai făcut pe poporul Tău să treacă prin lucruri grele, ne-ai adăpat cu un vin de amorţire.

Ai dat celorce se tem de Tine un steag, ca să -l înalţe spre biruinţa adevărului. -

Pentruca prea iubiţii Tăi să fie izbăviţi, scapă-ne prin dreapta Ta, şi ascultă-ne!

Dumnezeu a zis în sfinţenia Lui: ,,Voi ieşi biruitor, voi împărţi Sihemul, şi voi măsura valea Sucot.

Al Meu este Galaadul, al Meu este Manase; Efraim este tăria capului Meu, iar Iuda, toiagul Meu de cîrmuire: