Versete biblice despre Oppression

ca să faci dreptate orfanului şi celui asuprit, şi ca să nu mai însufle groaza omul cel luat din pămînt.

,,Pentrucă cei nenorociţi sînt asupriţi şi pentrucă săracii gem, acum``, zice Domnul, ,,Mă scol, şi aduc mîntuire celor obijduiţi.``

de cei răi, cari mă prigonesc, de vrăjmaşii mei de moarte, cari mă împresoară.

Pentruce Îţi ascunzi Faţa? Pentruce uiţi de nenorocirea şi apăsarea noastră?

Nu vă încredeţi în asuprire, şi nu vă puneţi nădejdea zădarnică în răpire; cînd cresc bogăţiile, nu vă lipiţi inima de ele.

El va face dreptate nenorociţilor poporului, va scăpa pe copiii săracului, şi va zdrobi pe asupritor.

îi va izbăvi de apăsare şi de silă, şi sîngele lor va fi scump înaintea lui.

Să nu se întoarcă ruşinat cel apăsat, ci nenorocitul şi săracul să laude Numele Tău!

Domnul face dreptate şi judecată tuturor celor asupriţi.

Păzesc legea şi dreptatea: nu mă lăsa în voia asupritorilor mei!

Izbăveşte-mă de asuprirea oamenilor, ca să păzesc poruncile Tale!

Nu pizmui pe omul asupritor, şi nu alege niciuna din căile lui!

Cine asupreşte pe sărac, batjocoreşte pe Ziditorul său, dar cine are milă de cel lipsit, cinsteşte pe Ziditorul său. -

Cine asupreşte pe sărac ca să-şi mărească avuţia, va trebui să dea şi el altuia mai bogat şi va duce lipsă. -

Nu despuia pe sărac, pentrucă este sărac, şi nu asupri pe nenorocitul care stă la poartă!

Un om sărac care apasă pe cei obijduiţi, este ca o rupere de nori care aduce lipsă de pîne. -

Este un neam de oameni, ai căror dinţi sînt nişte săbii, şi ale căror măsele sînt nişte cuţite, ca să mănînce pe cel nenorocit de pe pămînt, şi pe cei lipsiţi dintre oameni. -

M'am uitat apoi la toate asupririle cari se fac supt soare; şi iată că cei apăsaţi varsă lacrămi, şi nu este nimeni să -i mîngîie! Ei sînt pradă sîlniciei asupritorilor lor, şi n'are cine să -i mîngîie!

Cînd vezi în ţară pe cel sărac năpăstuit şi jăfuit în numele dreptului şi dreptăţii, să nu te miri de lucrul acesta! Căci peste cel mare veghează altul mai mare, şi peste ei toţi Cel Prea Înalt.

Averea luată prin silă înebuneşte pe cel înţelept, şi mita strică inima.

Învăţaţi-vă să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ocrotiţi pe cel asuprit, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă!`` -

Vai de ceice înşiră casă lîngă casă şi lipesc ogor lîngă ogor, pînă nu mai rămîne loc, şi locuiesc în mijlocul ţării!

Celce umblă în neprihănire, şi vorbeşte fără vicleşug, celce nesocoteşte un cîştig scos prin stoarcere, celce îşi trage mînile înapoi, ca să nu primească mită, cel ce îşi astupă urechea să n'audă cuvinte setoase de sînge, şi îşi leagă ochii ca să nu vadă răul,

acela va locui în locurile înalte; stînci întărite vor fi locul lui de scăpare; i se va da pîne, şi apa nu -i va lipsi.``

Ciripeam ca o rîndunea, croncăneam ca un cocor, şi gemeam ca o porumbiţă. Ochii-mi priveau topiţi spre cer: ,Doamne, sînt în necaz, ajută-mă!`