God

Esau, ridicînd ochii, a văzut femeile şi copiii, şi a zis: ,,Cine sînt aceia?`` Şi Iacov a răspuns: ,,Sînt copiii, pe cari i -a dat Dumnezeu robului tău.``

Şi Iacov a răspuns: ,,Nu; te rog, dacă am căpătat trecere înaintea ta, primeşte darul acesta din mîna mea; căci m'am uitat la faţa ta cum se uită cineva la Faţa lui Dumnezeu, şi tu m'ai primit cu bunăvoinţă.

Primeşte deci darul meu, care ţi -a fost adus, fiindcă Dumnezeu m'a umplut de bunătăţi, şi am de toate.`` Astfel a stăruit de el, şi Esau a primit.

Dumnezeu a zis lui Iacov: ,,Scoală-te, suie-te la Betel, locuieşte acolo, şi ridică acolo un altar Dumnezeului, care ţi S'a arătat cînd fugeai de fratele tău Esau.``

ca să ne sculăm, şi să ne suim la Betel; căci acolo voi ridica un altar Dumnezeului, care m'a ascultat în ziua necazului meu, şi care a fost cu mine în călătoria, pe care am făcut -o.``

Apoi au plecat. Groaza lui Dumnezeu s'a răspîndit peste cetăţile, cari -i înconjurau, aşa că locuitorii lor n'au urmărit pe fiii lui Iacov.

A zidit acolo un altar, şi a numit locul acela: ,,El-Betel`` (Dumnezeul Betelului), căci acolo i se descoperise Dumnezeu, cînd fugea de fratele său.

Dumnezeu S'a arătat iarăş lui Iacov, după întoarcerea lui din Padan-Aram, şi l -a binecuvîntat.

Dumnezeu i -a zis: ,,Numele tău este Iacov; dar nu te vei mai chema Iacov, ci numele tău va fi Israel.`` Şi i -a pus numele Israel.

Dumnezeu i -a zis: ,,Eu sînt Dumnezeul Cel Atotputernic. Creşte şi înmulţeşte-te; un neam şi o mulţime de neamuri se vor naşte din tine, şi chiar împăraţi vor ieşi din coapsele tale.

Dumnezeu S'a înălţat dela el, în locul unde îi vorbise.

Şi Iacov a ridicat un stîlp de aducere aminte în locul unde îi vorbise Dumnezeu, un stîlp de piatră, pe care a adus o jertfă de băutură, şi a turnat untdelemn.

Iacov a numit locul unde îi vorbise Dumnezeu, Betel.

Er, întîiul născut al lui Iuda, era rău înaintea Domnului; şi Domnul l -a omorît.

Ce făcea el n'a plăcut Domnului, care l -a omorît şi pe el.

Domnul a fost cu Iosif, aşa că toate îi mergeau bine; el locuia în casa stăpînului său, Egipteanul.

Stăpînul lui a văzut că Domnul era cu el, şi că Domnul făcea să -i meargă bine ori dece se apuca.

De îndată ce Potifar l -a pus mai mare peste casa lui şi peste tot ce avea, Domnul a binecuvîntat casa Egipteanului, din pricina lui Iosif; şi binecuvîntarea Domnului a fost peste tot ce avea el, fie acasă, fie la cîmp.

El nu este mai mare decît mine în casa aceasta, şi nu mi -a oprit nimic, afară de tine, pentrucă eşti nevasta lui. Cum aş putea să fac eu un rău atît de mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?``

Domnul a fost cu Iosif, şi Şi -a întins bunătatea peste el. L -a făcut să capete trecere înaintea mai marelui temniţei.

Mai marele temniţei nu se mai îngrijea de nimic din ce avea Iosif în mînă, pentrucă Domnul era cu el. Şi Domnul îi dădea izbîndă în tot ce făcea.

Ei i-au răspuns: ,,Am visat un vis, şi nu este nimeni care să -l tălmăcească.`` Iosif le -a zis: ,,Tălmăcirile sînt ale lui Dumnezeu. Istorisiţi-mi dar visul vostru.``

Iosif a răspuns lui Faraon: ,,Nu eu! Dumnezeu este Acela care va da un răspuns prielnic lui Faraon!``

Iosif a zis lui Faraon: ,,Ce a visat Faraon însemnează un singur lucru: Dumnezeu a arătat mai dinainte lui Faraon ce are să facă.

Astfel, după cum am spus lui Faraon, Dumnezeu a arătat lui Faraon, ce are să facă.