Versete biblice despre Wicked

Dar omul pus în cinste nu dăinuieşte, ci este ca dobitoacele cari se taie.

Iată ce soartă au ei, cei plini de atîta încredere, precum şi cei ce îi urmează, cărora le plac cuvintele lor. -

Sînt duşi ca o turmă în locuinţa morţilor, îi paşte moartea, şi în curînd oamenii fără prihană îi calcă în picioare: li se duce frumuseţa, şi locuinţa morţilor le este locaşul.

Dar mie Dumnezeu îmi va scăpa sufletul din locuinţa morţilor, căci mă va lua supt ocrotirea Lui. -

Omul pus în cinste, şi fără pricepere, este ca dobitoacele pe cari le tai.

Dumnezeu zice însă celui rău: ,,Ce tot înşiri tu legile Mele, şi ai în gură legămîntul Meu,

cînd tu urăşti mustrările, şi arunci cuvintele Mele înapoia ta?

Dacă vezi un hoţ, te uneşti cu el, şi te însoţeşti cu preacurvarii.

Dai drumul gurii la rău, şi limba ta urzeşte vicleşuguri.

Stai şi vorbeşti împotriva fratelui tău, cleveteşti pe fiul mamei tale.

(Către mai marele cîntăreţilor. O cîntare a lui David. Făcută cu prilejul celor spuse de Doeg, Edomitul, lui Saul, cînd zicea: ,,David s'a dus în casa lui Ahimelec.``) Pentruce te făleşti cu răutatea ta, asupritorule? Bunătatea lui Dumnezeu ţine în veci.

Limba ta nu născoceşte decît răutate, ca un brici ascuţit, viclean ce eşti!

Tu iubeşti mai degrabă răul decît binele, mai degrabă minciuna decît adevărul. -

Tu iubeşti numai cuvinte nimicitoare, limbă înşelătoare!

(Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe flaut. O cîntare a lui David.) Nebunul zice în inima lui: ,,Nu este Dumnezeu!`` S'au stricat oamenii, au săvîrşit fărădelegi urîte, nu este nici unul care să facă binele.

Dumnezeu Se uită dela înălţimea cerurilor peste fiii oamenilor, ca să vadă dacă este cineva care să fie priceput, şi să caute pe Dumnezeu.

Dar toţi s'au rătăcit, toţi s'au stricat; nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.

,,Şi-au perdut oare mintea ceice săvîrşesc nelegiuirea, de mănîncă pe poporul Meu, cum mănîncă pînea, şi nu cheamă pe Dumnezeu?``

Atunci vor tremura de spaimă, fără să fie vreo pricină de spaimă; Dumnezeu va risipi oasele celor ce tăbărăsc împotriva ta, îi vei face de ruşine, căci Dumnezeu i -a lepădat.

Cei răi sînt stricaţi încă din pîntecele mamei lor, mincinoşii se rătăcesc odată cu ieşirea din pîntecele mamei lor.

Au o otravă ca otrava unui şarpe, ca otrava unei aspide surzi, care îşi astupă urechea,

care n'aude glasul vrăjitorilor, glasul fermecătorului celui mai iscusit.

Se întorc în fiecare seară, urlă ca nişte cîni, şi dau ocol cetăţii.

Da, din gura lor ţîşneşte răul, pe buzele lor sînt săbii; căci zic: ,,Cine aude?``

Ei îşi ascut limba ca o sabie, îşi aruncă vorbele lor amare, ca nişte săgeţi,