Versete biblice despre Wicked: Prosperity of

Am văzut pe un nebun prinzînd rădăcină; apoi deodată i-am blestemat locuinţa.

Fiii lui n'au noroc, sînt călcaţi în picioare la poartă, şi nimeni nu i scapă!

Secerişul lui este mîncat de cei flămînzi, cari vin să -l ia chiar şi din spini, şi averile lui sînt înghiţite de oameni însetaţi.

Jăfuitorilor li se lasă corturile în pace, celor ce mînie pe Dumnezeu le merge bine, măcar că Dumnezeul lor este în pumn.

Ţipete de spaimă răsună la urechile lui: În mijlocul fericirii lui, pustiitorul se va arunca asupra lui.

aleargă încoace şi încolo să caute pîne, ştie că -l aşteaptă ziua întunerecului.

Avea faţa acoperită cu grăsime, coapsele încărcate cu osînză,

Nu se va mai îmbogăţi, averea nu -i va creşte, şi avuţia nu se va mai întinde pe pămînt.

biruinţa celor răi a fost scurtă, şi bucuria nelegiuitului numai de o clipă?

În mijlocul belşugului va fi în nevoie; mîna tuturor ticăloşilor se va ridica asupra lui.

Pentruce trăiesc cei răi? Pentruce îi vezi îmbătrînind şi sporind în putere?

Sămînţa lor se întăreşte cu ei şi în faţa lor, odraslele lor propăşesc supt ochii lor.

În casele lor domneşte pacea, fără umbră de frică; nuiaua lui Dumnezeu nu vine să -i lovească.

Taurii lor sînt plini de vlagă şi prăsitori, juncanele lor zămislesc şi nu leapădă.

Îşi lasă copiii să se împrăştie ca nişte oi, şi copiii se sbeguiesc în jurul lor.

Cîntă cu sunet de tobă şi de arfă, se desfătează cu sunete de caval.

Îşi petrec zilele în fericire, şi se pogoară într'o clipă în locuinţa morţilor.

(Un psalm al lui David.) Nu te mînia pe cei răi, şi nu te uita cu jind la ceice fac răul;

Am văzut pe cel rău în toată puterea lui; se întindea ca un copac verde.

Dar cînd am trecut a doua oară, nu mai era acolo; l-am căutat, dar nu l-am mai putut găsi.

Da, îl vor vedea: căci înţelepţii mor, nebunul şi prostul deopotrivă pier, şi lasă altora avuţiile lor.

Ei îşi închipuiesc că vecinice le vor fi casele, că locuinţele lor vor dăinui din veac în veac, ei, cari dau numele lor la ţări întregi.

Dar omul pus în cinste nu dăinuieşte, ci este ca dobitoacele cari se taie.

Iată ce soartă au ei, cei plini de atîta încredere, precum şi cei ce îi urmează, cărora le plac cuvintele lor. -

Sînt duşi ca o turmă în locuinţa morţilor, îi paşte moartea, şi în curînd oamenii fără prihană îi calcă în picioare: li se duce frumuseţa, şi locuinţa morţilor le este locaşul.