Versete biblice despre Psalms

Aruncă-Ţi ochii la dreapta, şi priveşte! Nimeni nu mă mai cunoaşte, orice scăpare este pierdută pentru mine, nimănui nu -i pasă de sufletul meu.

Doamne, către Tine strig, şi zic: ,,Tu eşti scăparea mea, partea mea de moştenire pe pămîntul celor vii.``

Ia aminte la strigătele mele, căci sînt nenorocit de tot. Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, căci sînt mai tari decît mine.

Scoate-mi sufletul din temniţă, ca să laud Numele Tău! Cei neprihăniţi vor veni să mă înconjoare, cînd îmi vei face bine.

(Un psalm al lui David.) Doamne, ascultă-mi rugăciunea, pleacă-Ţi urechea la cererile mele! Ascultă-mă în credincioşia şi dreptatea Ta!

Nu intra la judecată cu robul Tău! Căci nici un om viu nu este fără prihană înaintea Ta.

Vrăjmaşul îmi urmăreşte sufletul, îmi calcă viaţa în picioare la pămînt: mă face să locuiesc în întunerec, ca cei ce au murit de multă vreme.

Îmi este mîhnit duhul în mine, îmi este turburată inima în lăuntrul meu.

Mi-aduc aminte de zilele de odinioară, mă gîndesc la toate lucrările Tale, cuget la lucrarea mînilor Tale.

Îmi întînd mînile spre Tine; îmi suspină sufletul după Tine, ca un pămînt uscat. -

Grăbeşte de m'ascultă, Doamne! Mi se topeşte duhul: nu-mi ascunde Faţa Ta! Căci aş ajunge atunci ca cei ce se pogoară în groapă!

Fă-mă să aud disdedimineaţă bunătatea Ta, căci mă încred în Tine. Arată-mi calea pe care trebuie să umblu, căci la Tine îmi înalţ sufletul.

Scapă-mă de vrăjmaşii mei, Doamne, căci la Tine caut adăpost.

Învaţă-mă să fac voia Ta, căci Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă călăuzească pe calea cea dreaptă!

Pentru Numele Tău, Doamne, înviorează-mă; în dreptatea Ta, scoate-mi sufletul din necaz!

În bunătatea Ta, nimiceşte pe vrăjmaşii mei, şi perde pe toţi protivnicii sufletului meu, căci eu sînt robul Tău.

(Un psalm al lui David.) Binecuvîntat să fie Domnul, Stînca mea, care-mi deprinde mînile la luptă, degetele la bătălie,

Binefăcătorul meu şi Cetăţuia mea, Turnul meu de scăpare şi Izbăvitorul meu, Scutul meu de adăpost, care-mi supune pe poporul meu!

Doamne, ce este omul, ca să iei cunoştinţă de el, fiul omului ca să iei seama la el?

Omul este ca o suflare, zilele lui sînt ca umbra care trece.

Pleacă cerurile, Doamne, şi pogoară-Te! Atinge munţii, ca să fumege!

Fulgeră, şi risipeşte pe vrăjmaşii mei! Aruncă-Ţi săgeţile, şi pune -i pe fugă!

Întinde-Ţi mînile de sus, izbăveşte-mă şi scapă-mă din apele cele mari, din mîna fiilor celui străin,

a căror gură spune neadevăruri, şi a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă.

Dumnezeule, Îţi voi cînta o cîntare nouă, Te voi lăuda cu alăuta cu zece coarde.