Sinai & The Law

Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:

,,Vorbeşte lui Aaron şi fiilor lui, şi zi: ,,Iată legea jertfei de ispăşire. Vita pentru jertfa de ispăşire să fie junghiată înaintea Domnului în locul unde se junghie arderea de tot: ea este un lucru prea sfînt.

Preotul care va aduce jertfa de ispăşire, acela s'o mănînce; şi anume să fie mîncată într'un loc sfînt, în curtea cortului întîlnirii.

Oricine se va atinge de carnea ei va fi sfinţit. Dacă va sări sînge din ea pe vre un veşmînt, locul stropit cu sînge să fie spălat într'un loc sfînt.

Vasul de pămînt în care se va fierbe, să se spargă; dacă s'a fiert într'un vas de aramă, vasul să fie frecat şi spălat cu apă.

Toată partea bărbătească dintre preoţi să mănînce din ea: ea este un lucru prea sfînt.

Dar să nu se mănînce nici o jertfă de ispăşire din al cărei sînge se va aduce în cortul întîlnirii pentru facerea ispăşirii în sfîntul locaş: ci aceea să fie arsă în foc.

Iată legea jertfei pentru vină: ea este un lucru prea sfînt.

În locul unde se junghie arderea de tot, să se junghie şi vita care slujeşte ca jertfă pentru vină. Sîngele ei să se stropească pe altar dejur împrejur.

Să i se aducă toată grăsimea, coada, grăsimea care acopere măruntaiele,

cei doi rărunchi şi grăsimea de pe ei, de pe coapse, şi prapurul ficatului, care va fi deslipit de lîngă rărunchi.

Preotul să le ardă pe altar ca jertfă mistuită de foc înaintea Domnului. Aceasta este o jertfă pentru vină.

Toată partea bărbătească dintre preoţi să mănînce din ea; şi anume s'o mănînce într'un loc sfînt, căci este un lucru prea sfînt.

Cu jertfa pentru vină este ca şi cu jertfa de ispăşire; aceeaş lege este pentru amîndouă aceste jertfe: vita jertfită va fi a preotului care va face ispăşirea.

Preotul care va aduce arderea de tot a cuiva, să aibă pentru el pielea arderii de tot pe care a adus -o.

Orice jertfă de mîncare, coaptă în cuptor, gătită pe grătar sau în tigaie, să fie a preotului care a adus -o.

Iar orice jertfă de mîncare, frămîntată cu untdelemn şi uscată, să fie a tuturor fiilor lui Aaron, a unuia ca şi a celuilalt.

Iată legea jertfei de mulţămire, care se va aduce Domnului.

Dacă cineva o aduce ca jertfă de laudă, să aducă, împreună cu jertfa de mulţămire, nişte turte nedospite, frămîntate cu untdelemn, nişte plăcinte nedospite, stropite cu untdelemn, şi nişte turte din floarea de făină, prăjite şi frămîntate cu untdelemn.

Pe lîngă aceste turte, să aducă şi pîne dospită pentru darul lui de mîncare, împreună cu jertfa lui de laudă şi de mulţămire.

Din toate acele daruri să aducă Domnului cîte o bucată, ca dar ridicat; ea să fie a preotului care stropeşte sîngele jertfei de mulţămire.

Carnea jertfei de laudă şi de mulţămire să fie mîncată chiar în ziua în care este adusă; să nu se lase nimic din ea pînă dimineaţa.

Dacă aduce cineva o jertfă pentru împlinirea unei juruinţe, sau ca dar de bună voie, jertfa să fie mîncată chiar în ziua cînd o va aduce; iar ce va rămînea din ea, să se mănînce a doua zi.

Ce va mai rămînea din carnea vitei pănă a treia zi, să fie ars în foc.

Dacă s'ar întîmpla să mănînce cineva a treia zi din carnea jertfei lui de mulţămire, jertfa lui nu va fi primită, şi nu se va ţinea în seamă celui ce a adus -o: ci va fi un lucru urîcios, şi oricine va mînca din ea îşi va purta vina.