Versete biblice despre Harlot

,,Eram datoare cu o jertfă de mulţămire, azi mi-am împlinit juruinţele.

De aceea ţi-am ieşit înainte, să te caut, şi te-am şi găsit.

Mi-am împodobit patul cu învelitori, cu aşternut de pînzeturi din Egipt;

mi-am stropit aşternutul cu smirnă, aloe şi scorţişoară.

Vino, să ne îmbătăm de dragoste pînă dimineaţă, să ne desfătăm cu desmierdări!

Căci bărbatul meu nu este acasă, a plecat într'o călătorie lungă,

a luat cu el sacul cu bani, şi nu se va întoarce acasă decît la luna nouă.``

Tot vorbindu -i, ea l -a ademenit, şi l -a atras cu buzele ei ademenitoare.

De odată a început să meargă după ea, ca boul care se duce la măcelărie, ca un cerb care aleargă spre cursă,

ca pasărea care dă buzna în laţ, fără să ştie că o va costa viaţa, pînă ce săgeata îi străpunge ficatul.

Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, şi luaţi aminte la cuvintele gurii mele.

Să nu ţi se abată inima spre calea unei asemenea femei, nu te rătăci pe cărările ei.

Căci ea a făcut să cadă multe jertfe, şi mulţi sînt cei pe cari i -a ucis ea.

Casa ei este drumul spre locuinţa morţilor, drumul care pogoară spre locaşurile morţii.

Nebunia este o femeie gălăgioasă, proastă şi care nu ştie nimic.

Ea şade totuş la uşa casei sale, pe un scaun, pe înălţimile cetăţii,

ca să strige la trecătorii, cari merg pe calea cea dreaptă:

,,Cine este prost, să vină aici!`` Iar celui fără minte îi zice:

,,Apele furate sînt dulci, şi pînea luată pe ascuns este plăcută!``

El nu ştie că acolo sînt morţii, şi că oaspeţii ei sînt în văile locuinţei morţilor.

În vremea aceea, Tirul va fi dat uitării şaptezeci de ani, cît ţine viaţa unui împărat, dar după şaptezeci de ani, se va întîmpla Tirului ca şi curvei despre care vorbeşte cîntecul:

,,Ia arfa şi străbate cetatea, curvă dată uitării; cîntă bine, cîntă-ţi cîntecele de mai multe ori, ca iarăş să-şi aducă lumea aminte de tine.``