Versete biblice despre Faith

ca să le scape sufletul dela moarte, şi să -i ţină cu viaţă în mijlocul foametei.

Sufletul nostru nădăjduieşte în Domnul; El este Ajutorul şi Scutul nostru.

Da, inima noastră îşi găseşte bucuria în El, căci avem încredere în Numele Lui cel Sfînt.

Doamne, fie îndurarea Ta peste noi, după cum o nădăjduim noi dela Tine!

(Un psalm alcătuit de David, cînd a făcut pe nebunul în faţa lui Abimelec, şi a plecat izgonit de el.) Voi binecuvînta pe Domnul în orice vreme; lauda Lui va fi totdeauna în gura mea.

Să mi se laude sufletul în Domnul! Să asculte cei nenorociţi şi să se bucure.

Înălţaţi pe Domnul, împreună cu mine. Să lăudăm cu toţii Numele Lui! -

Eu am căutat pe Domnul, şi mi -a răspuns: m'a izbăvit din toate temerile mele.

Cînd îţi întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie, şi nu ţi se umple faţa de ruşine.

Cînd strigă un nenorocit, Domnul aude, şi -l scapă din toate necazurile lui.

Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El, şi -i scapă din primejdie.

Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!

Scăparea celor neprihăniţi vine dela Domnul; El este ocrotitorul lor la vremea necazului.

Domnul îi ajută şi -i izbăveşte; îi izbăveşte de cei răi şi -i scapă, pentrucă se încred în El.

Mi -a pus în gură o cîntare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru. Mulţi au văzut lucrul acesta, s'au temut, şi s'au încrezut în Domnul.

Ferice de omul, care îşi pune încrederea în Domnul, şi care nu se îndreaptă spre cei trufaşi şi mincinoşi!

Pentruce te mîhneşti, suflete, şi gemi înlăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăş Îl voi lăuda; El este mîntuirea mea şi Dumnezeul meu.

Îmi este mîhnit sufletul în mine, Dumnezeule; de aceea la Tine mă gîndesc, din ţara Iordanului, din Hermon, şi din muntele Miţear.

(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core. De cîntat pe alamot. O cîntare.) Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor, care nu lipseşte niciodată în nevoi.

De aceea nu ne temem, chiar dacă s'ar zgudui pămîntul, şi s'ar clătina munţii în inima mărilor.

Chiar dacă ar urla şi ar spumega valurile mării, şi s'ar ridica pînă acolo de să se cutremure munţii. -

El ne supune popoarele, El pune neamurile supt picioarele noastre.

El ne alege moştenirea, slava lui Iacov, pe care -l iubeşte. -

Dar eu strig către Dumnezeu, şi Domnul mă va scăpa.

Seara, dimineaţa, şi la amiază, oftez şi gem, şi El va auzi glasul meu.