Versete biblice despre Adultery: General references

Atunci Dumnezeu S'a arătat noaptea în vis lui Abimelec, şi i -a zis: ,,Iată, ai să mori din pricina femeii, pe care ai luat -o, căci este nevasta unui bărbat.``

Dar, pentrucă ai făcut pe vrăjmaşii Domnului să -L hulească, săvîrşind fapta aceasta, fiul care ţi s'a născut, va muri.``

Ochiul preacurvarului pîndeşte amurgul: ,Nimeni nu mă va vedea,` zice el, şi îşi pune o măhramă pe faţă.

Noaptea sparg casele, ziua stau închişi; se tem de lumină.

Pentru ei, dimineaţa este umbra morţii, şi cînd o văd, simt toate spaimele morţii.

Dar nelegiuitul alunecă uşor pe faţa apelor, pe pămînt n'are decît o parte blestemată, şi niciodată n'apucă pe drumul celor vii!

Făcusem un legămînt cu ochii mei, şi nu mi-aş fi oprit privirile asupra unei fecioare.

Dacă mi -a fost amăgită inima de vreo femeie, dacă am pîndit la uşa aproapelui meu,

atunci nevastă-mea să macine pentru altul, şi s'o necinstească alţii!

Căci aceasta ar fi fost o nelegiuire, o fărădelege vrednică să fie pedepsită de judecători,

un foc care mistuie pînă la nimicire, şi care mi-ar fi prăpădit toată bogăţia.

ca să te scape şi de nevasta altuia, de străina, care întrebuinţează vorbe ademenitoare,

care părăseşte pe bărbatul tinereţei ei, şi uită legămîntul Dumnezeului ei.

Căci casa ei pogoară la moarte, şi drumul ei duce la cei morţi:

niciunul care se duce la ea nu se mai întoarce, şi nu mai găseşte cărările vieţii.

Căci buzele femeii străine strecoară miere, şi cerul gurii ei este mai lunecos decît untdelemnul;

dar la urmă este amară ca pelinul, ascuţită ca o sabie cu două tăişuri.

Picioarele ei pogoară la moarte, paşii ei dau în locuinţa morţilor.

Aşa că ea nu poate găsi calea vieţii, rătăceşte în căile ei, şi nu ştie unde merge.

Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, şi nu vă abateţi dela cuvintele gurii mele:

depărtează-te de drumul care duce la ea, şi nu te apropia de uşa casei ei,

ca nu cumva să-ţi dai altora vlaga ta, şi unui om fără milă anii tăi;

ca nu cumva nişte străini să se sature de averea ta, şi tu să te trudeşti pentru casa altuia;

ca nu cumva să gemi, la urmă, cînd carnea şi trupul ţi se vor istovi,

şi să zici: ,,Cum am putut eu să urăsc certarea, şi cum a dispreţuit inima mea mustrarea?