Priceperea omului în scoaterea metalelor din pământ

Iov 28:1-11

Argintul are o mină de unde se scoate, şi aurul are un loc de unde este scos ca să fie curăţit.

Ferul se scoate din pămînt, şi piatra se topeşte ca să dea arama.

Omul pune capăt întunerecului, cercetează, pînă în ţinuturile cele mai adînci, pietrele ascunse în negura şi în umbra morţii.

Sapă o fîntînă departe de locurile locuite; picioarele nu -i mai sînt de ajutor, stă atîrnat şi se clatină, departe de locuinţele omeneşti.

Pămîntul, de unde iese pînea, este răscolit în lăuntrul lui ca de foc,

pietrele lui cuprind safir, şi în el se găseşte pulbere de aur.

Pasărea de pradă nu -i cunoaşte cărarea. Ochiul vulturului n'a zărit -o,

cele mai trufaşe dobitoace n'au călcat pe ea, şi leul n'a trecut niciodată pe ea.

Omul îşi pune mîna pe stînca de cremene, şi răstoarnă munţii din rădăcină.

Sapă şanţuri în stînci, şi ochiul lui priveşte tot ce este de preţ în ele.