Iov22

Ultima acuzație a lui Elifaz împotriva lui Iov

Elifaz din Teman a luat cuvîntul şi a zis:

,,Poate un om să aducă vreun folos lui Dumnezeu? Nu; ci înţeleptul nu-şi foloseşte de cît lui.

Dacă eşti fără prihană, are Cel Atotputernic vre un folos? Şi dacă trăieşti fără vină, ce va cîştiga El?

Pentru evlavia ta te pedepseşte El oare, şi intră la judecată cu tine?

Nu -i mare răutatea ta? Şi fărădelegile tale fără număr?

Luai fără pricină zăloage dela fraţii tăi, lăsai fără haine pe cei goi.

Nu dădeai apă omului însetat, nu voiai să dai pîne omului flămînd.

Ţara era a ta, fiindcă erai mai tare, te aşezai în ea, fiindcă erai cu vază.

Dădeai afară pe văduve cu mînile goale, şi braţele orfanilor le frîngeai.

Pentru aceea eşti înconjurat de curse, şi te -a apucat groaza dintr'o dată.

Nu vezi dar acest întunerec, aceste ape multe cari te năpădesc?

Nu este Dumnezeu sus în ceruri? Priveşte vîrful stelelor, ce înalt este!

Şi tu zici: ,Ce ştie Dumnezeu? Poate să judece El prin întunerecul de nori?

Îl înfăşoară norii, nu vede nimic, bolta cerească abea dacă o străbate!`

Ce! vrei s'apuci pe calea străveche, pe care au urmat -o cei nelegiuiţi,

cari au fost luaţi înainte de vreme, şi au ţinut cît ţine un pîrîu care se scurge?

Ei ziceau lui Dumnezeu: ,Pleacă dela noi! Ce ne poate face Cel Atot puternic?`

Şi totuş Dumnezeu le umpluse casele de bunătăţi. -Departe de mine sfatul celor răi! -

Cei fără prihană vor fi martori ai căderii lor şi se vor bucura, cel nevinovat va rîde de ei

şi va zice: ,Iată pe protivnicii noştri nimiciţi! Iată-le bogăţiile arse de foc!`

Împrieteneşte-te dar cu Dumnezeu, şi vei avea pace; te vei bucura astfel iarăş de fericire.

Primeşte învăţătură din gura Lui, şi pune-ţi la inimă cuvintele Lui.

Vei fi aşezat iarăş la locul tău, dacă te vei întoarce la Cel Atot puternic, dacă depărtezi fărădelegea din cortul tău.

Aruncă dar aurul în ţărînă, aruncă aurul din Ofir în prundul pîraielor!

Şi atunci Cel Atot puternic va fi aurul tău, argintul tău, bogăţia ta.

Atunci Cel Atot puternic va fi desfătarea ta, şi îţi vei ridica faţa spre Dumnezeu.

Îl vei ruga, şi te va asculta, şi îţi vei putea împlini juruinţele.

Pe ce vei pune mîna îţi va izbuti, pe cărările tale va străluci lumina.

Vină smerirea, tu te vei ruga pentru ridicarea ta: Dumnezeu ajută pe cel cu ochii plecaţi.

El va izbăvi chiar şi pe cel vinovat, care îşi va datora scăparea curăţiei mînilor tale.``

Use ← → arrow keys to navigate