Versete biblice despre The, Are Compared To Wicked

Locuitorii lor sînt neputincioşi, îngroziţi şi înmărmuriţi; au ajuns ca iarba de pe cîmp şi ca verdeaţa fragedă, ca iarba de pe coperişuri şi ca grîul care se usucă înainte de a -i da spicul.

Omul dimpotrivă, are minte de nebun, şi s'a născut ca mînzul unui măgar sălbatic!

Va sbura ca un vis, şi nu -l vor mai găsi; va pieri ca o vedenie de noapte.

să fie ca paiul luat de vînt, ca pleava luată de vîrtej?

Nu tot aşa este cu cei răi: ci ei sînt ca pleava, pe care o spulberă vîntul.

Parcă ar fi un leu lacom după pradă, un pui de leu, care stă la pîndă în culcuşul lui.

şi -i vei face ca un cuptor aprins, în ziua cînd te vei arăta; Domnul îi va nimici în mînia Lui, şi -i va mînca focul.

O mulţime de tauri sînt împrejurul meu, nişte tauri din Basan mă înconjoară.

căci sînt cosiţi iute ca iarba, şi se vestejesc ca verdeaţa.

Am văzut pe cel rău în toată puterea lui; se întindea ca un copac verde.

Dar omul pus în cinste nu dăinuieşte, ci este ca dobitoacele cari se taie.

Au o otravă ca otrava unui şarpe, ca otrava unei aspide surzi, care îşi astupă urechea,

Cum se risipeşte fumul, aşa -i risipeşti Tu; cum se topeşte ceara la foc, aşa pier cei răi dinaintea lui Dumnezeu.

Dumnezeule, fă -i ca vîrtejul de praf, ca paiul luat de vînt,

Dacă cei răi înverzesc ca iarba, şi dacă toţi cei ce fac răul înfloresc, este numai ca să fie nimiciţi pe vecie.

Ca ei sînt cei ce -i fac; toţi cei ce se încred în ei.

M'au înconjurat ca nişte albine: se sting ca un foc de spini; în Numele Domnului, le tai în bucăţi.

Ca spuma iei pe toţi cei răi de pe pămînt: de aceea eu iubesc învăţăturile Tale.

Cum trece vîrtejul, aşa piere cel rău; dar cel neprihănit are temelii vecinice. -

Cum se întoarce cînele la ce a vărsat, aşa se întoarce nebunul la nebunia lui. -

Ca zgura de argint pusă pe un ciob de pămînt, aşa sînt buzele aprinse şi o inimă rea.

căci veţi fi ca un terebint cu frunzele ofilite, ca o grădină care n'are apă.

De mînia Domnului oştirilor, ţara parcă ar fi aprinsă, şi poporul este ca ars de foc; nimeni nu cruţă pe fratele său,

Dar tu ai fost aruncat departe de mormîntul tău, ca o ramură dispreţuită, ca o pradă luată dela nişte oameni ucişi cu lovituri de sabie, şi aruncată pe pietrele unei gropi, ca un hoit călcat în picioare.

Iată, Domnul Dumnezeu Mă ajută: cine Mă va osîndi? Într'adevăr, se prefac cu toţii în zdrenţe ca o haină: molia îi va mînca.