The Life of Jesus

A răsturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie, şi a înălţat pe cei smeriţi.

Pe cei flămînzi i -a săturat de bunătăţi, şi pe cei bogaţi i -a scos afară cu mînile goale.

A venit în ajutorul robului său Israel, căci Şi -a adus aminte de îndurarea Sa, -

cum făgăduise părinţilor noştri, -faţă de Avraam şi sămînţa lui în veac.``

Maria a rămas împreună cu Elisaveta cam trei luni. Apoi s'a întors acasă.

Elisavetei i s'a împlinit vremea să nască; şi a născut un fiu.

Vecinii şi rudele ei au auzit că Domnul a arătat mare îndurare faţă de ea, şi se bucurau împreună cu ea.

În ziua a opta, au venit să taie pruncul împrejur, şi voiau să -i pună numele Zaharia, după numele tatălui său.

Dar mama lui a luat cuvîntul, şi a zis: ,,Nu. Ci are să se cheme Ioan.``

Ei i-au zis: ,,Nimeni din rubedeniile tale nu poartă numele acesta.``

Şi au început să facă semne tatălui său, ca să ştie cum ar vrea să -i pună numele.

Zaharia a cerut o tăbliţă de scris, şi a scris, zicînd: ,,Numele lui este Ioan.`` Şi toţi s'au minunat.

În clipa aceea, i s'a deschis gura, i s'a deslegat limba, şi el vorbea şi binecuvînta pe Dumnezeu.

Pe toţi vecinii i -a apucat frica, şi în tot ţinutul acela muntos al Iudeii, se vorbea despre toate aceste lucruri.

Toţi ceice le auzeau, le păstrau în inima lor, şi ziceau: ,,Oare ce va fi pruncul acesta?`` Şi mîna Domnului era într'adevăr cu el.

Zaharia, tatăl lui, s'a umplut de Duhul Sfînt, a proorocit, şi a zis:

,,Binecuvîntat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentrucă a cercetat şi a răscumpărat pe poporul Său.

Şi ne -a ridicat o mîntuire puternică (Greceşte: un corn de mîntuire.) în casa robului Său David,

cum vestise prin gura sfinţilor Săi prooroci, cari au fost din vechime; -

mîntuire de vrăjmaşii noştri şi din mîna tuturor celor ce ne urăsc!

Astfel Îşi arată El îndurarea faţă de părinţii noştri, şi Îşi aduce aminte de legămîntul Lui cel sfînt,

potrivit jurămîntului prin care Se jurase părintelui nostru Avraam,

că, dupăce ne va izbăvi din mîna vrăjmaşilor noştri, ne va îngădui să -I slujim fără frică,

trăind înaintea Lui în sfinţenie şi neprihănire, în toate zilele vieţii noastre.

Şi tu, pruncule, vei fi chemat prooroc al Celui Prea Înalt. Căci vei merge înaintea Domnului, ca să pregăteşti căile Lui,