God

Acopere faţa scaunului Său de domnie, şi Îşi întinde norul peste el.

Stîlpii cerului se clatină, şi se înspăimîntă la ameninţarea Lui.

Prin puterea Lui turbură marea, prin priceperea Lui îi sfarmă furia.

Suflarea Lui înseninează cerul, mîna Lui străpunge şarpele fugar.

Şi acestea sînt doar marginile căilor Sale, şi numai adierea lor uşoară ajunge pînă la noi! Dar tunetul lucrărilor Lui puternice cine -l va auzi?``

,,Viu este Dumnezeu, care nu-mi dă dreptate! Viu este Cel Atotputernic, care îmi amărăşte viaţa,

că atîta vreme cît voi avea suflet, şi suflarea lui Dumnezeu va fi în nările mele,

Departe de mine gîndul să vă dau dreptate! Pînă la cea din urmă suflare îmi voi apăra nevinovăţia.

Ce nădejde -i mai rămîne celui nelegiuit; cînd îi taie Dumnezeu firul vieţii, cînd îi ia sufletul?

Îi ascultă Dumnezeu strigătele, cînd vine strîmtoarea peste el?

Este Cel Atotputernic desfătarea lui? Înalţă el în tot timpul rugăciuni lui Dumnezeu?

Vă voi învăţa căile lui Dumnezeu, nu vă voi ascunde planurile Celui Atotputernic.

Iată soarta pe care o păstrează Dumnezeu celui rău, moştenirea pe care o hotărăşte Cel Atotputernic celui nelegiuit.

Dumnezeu aruncă fără milă săgeţi împotriva lui, şi cel rău ar vrea să fugă să scape de ele.

Omul îşi pune mîna pe stînca de cremene, şi răstoarnă munţii din rădăcină.

Sapă şanţuri în stînci, şi ochiul lui priveşte tot ce este de preţ în ele.

Opreşte curgerea apelor, şi scoate la lumină ce este ascuns.

Dumnezeu îi ştie drumul, El îi cunoaşte locuinţa.

Căci El vede pînă la marginile pămîntului, zăreşte totul subt ceruri.

Cînd a rînduit greutatea vîntului, şi cînd a hotărît măsura apelor,

cînd a dat legi ploii, şi cînd a însemnat drumul fulgerului şi tunetului,

atunci a văzut înţelepciunea şi a arătat -o, i -a pus temeliile şi a pus -o la încercare.

Apoi a zis omului: ,Iată, frica de Domnul, aceasta este înţelepciunea; depărtarea de rău, este pricepere.`

,,Oh! cum nu pot să fiu ca în lunile trecute, ca în zilele cînd mă păzea Dumnezeu,

cînd candela Lui strălucea deasupra capului meu, şi Lumina lui mă călăuzea în întunerec!