Psalmi 102:1-11

Rugăciunea celui nenorocit și copleșit

Psalmi 102:1-11
1
(O rugăciune a unui nenorocit, cînd este doborît de întristare şi îşi varsă plîngerea înaintea Domnului.) Doamne, ascultă-mi rugăciunea, şi s'ajungă strigătul meu pînă la Tine!
2
Nu-mi ascunde Faţa Ta în ziua necazului meu! Pleacă-Ţi urechea spre mine, cînd strig! Ascultă-mă degrab!
3
Căci zilele mele pier ca fumul, şi oasele îmi ard ca un tăciune.
4
Inima îmi este lovită, şi mi se usucă întocmai ca iarba; pînă şi pînea uit să mi -o mănînc.
5
Aşa de mari îmi sînt gemetele, că mi se lipesc oasele de carne.
6
Seamăn cu pelicanul din pustie, sînt ca o cucuvaie din dărîmături;
7
nu mai pot dormi, şi sînt ca pasărea singuratică pe un acoperiş.
8
În fiecare zi mă bătjocoresc vrăjmaşii mei, şi protivnicii mei jură pe mine în mînia lor.
9
Mănînc ţărînă în loc de pîne, şi îmi amestec lacrămile cu băutura,
10
din pricina mîniei şi urgiei Tale; căci Tu m'ai ridicat, şi m'ai aruncat departe.
11
Zilele mele sînt ca o umbră gata să treacă, şi mă usuc ca iarba.
Citește Capitolul Complet 102
Settings

Reading Style

Typeface

Font Size 19px

Reading Width 45 chars

Options