Iov 29:7-17

Neprihănirea și cinstea lui Iov la poarta cetății

Iov 29:7-17
7
Dacă ieşeam să mă duc la poarta cetăţii, şi dacă îmi pregăteam un scaun în piaţă,
8
tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea, bătrînii se sculau şi stăteau în picioare.
9
Mai marii îşi opriau cuvîntările, şi îşi puneau mîna la gură.
10
Glasul căpeteniilor tăcea, şi li se lipea limba de cerul gurii.
11
Urechea care mă auzea, mă numea fericit, ochiul care mă vedea mă lăuda.
12
Căci scăpam pe săracul care cerea ajutor, şi pe orfanul lipsit de sprijin.
13
Binecuvîntarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima văduvei.
14
Mă îmbrăcam cu dreptatea şi -i slujeam de îmbrăcăminte, neprihănirea îmi era manta şi turban.
15
Orbului îi eram ochi, şi şchiopului picior.
16
Celor nenorociţi le eram tată, şi cercetam pricina celui necunoscut.
17
Rupeam falca celui nedrept, şi -i smulgeam prada din dinţi.
Citește Capitolul Complet 29
Settings

Reading Style

Typeface

Font Size 19px

Reading Width 45 chars

Options