Iov 14:7-12

Moartea omului în contrast cu nădejdea naturii

Iov 14:7-12
7
Un copac, şi tot are nădejde: căci cînd este tăiat, odrăsleşte din nou, şi iar dă lăstari.
8
Cînd i -a îmbătrînit rădăcina în pămînt, cînd îi piere trunchiul în ţărînă,
9
înverzeşte iarăş de mirosul apei, şi dă ramuri de parcă ar fi sădit din nou.
10
Dar omul cînd moare, rămîne întins; omul, cînd îşi dă sufletul, unde mai este?
11
Cum pier apele din lacuri, şi cum seacă şi se usucă rîurile,
12
aşa se culcă şi omul şi nu se mai scoală; cît vor fi cerurile, nu se mai deşteaptă, şi nu se mai scoală din somnul lui.
Citește Capitolul Complet 14
Settings

Reading Style

Typeface

Font Size 19px

Reading Width 45 chars

Options