Versete biblice despre Philosophy

Eu aş alerga la Dumnezeu, lui Dumnezeu i-aş spune necazul meu.

El face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr.

El varsă ploaia pe pămînt, şi trimete apă pe cîmpii.

El înalţă pe cei smeriţi, şi izbăveşte pe cei necăjiţi.

El nimiceşte planurile oamenilor vicleni, şi mînile lor nu pot să le împlinească.

El prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor, şi planurile oamenilor înşelători sînt răsturnate:

dau peste întunerec în mijlocul zilei, bîjbăie ziua nameaza mare ca noaptea.

Astfel, Dumnezeu ocroteşte pe cel slab împotriva ameninţărilor lor, şi -l scapă din mîna celor puternici.

Aşa încît nădejdea sprijineşte pe cel nenorocit, iar fărădelegea îşi închide gura.

Ferice de omul pe care -l ceartă Dumnezeu! Nu nesocoti mustrarea Celui Atot Puternic.

El face rana, şi tot El o leagă; El răneşte, şi mîna Lui tămăduieşte.

De şase ori te va izbăvi din necaz, şi de şapte ori nu te va atinge răul.

El te va scăpa de moarte în vreme de foamete, şi de loviturile săbiei în vreme de război.

Eu zic lui Dumnezeu: ,Nu mă osîndi! Arată-mi pentru ce Te cerţi cu mine!

Îţi place să chinuieşti, să dispreţuieşti făptura mînilor Tale, în timp ce faci să-Ţi strălucească bunăvoinţa peste sfatul celor răi?

Oare ai ochi de carne, sau vezi cum vede un om?

Zilele Tale sînt ca zilele omului, şi anii Tăi ca anii lui,

ca să cercetezi fărădelegea mea şi să cauţi păcatul meu,

cînd ştii bine că nu sînt vinovat, şi că nimeni nu mă poate scăpa din mîna Ta?

Mînile Tale m'au făcut şi m'au zidit, ele m'au întocmit în întregime... Şi Tu să mă nimiceşti!

Adu-Ţi aminte că Tu m'ai lucrat ca lutul; şi vrei din nou să mă prefaci în ţărînă?

Nu m'ai muls ca laptele?

M'ai îmbrăcat cu piele şi carne, m'ai ţesut cu oase şi vine;

mi-ai dat bunăvoinţa Ta şi viaţa, m'ai păstrat cu suflarea prin îngrijirile şi paza Ta.

Iată totuş ce ascundeai în inima Ta, iată, ştiu acum, ce aveai de gînd: