Versete biblice despre Oppression

Iată că strigătele Israeliţilor au ajuns pînă la Mine, şi am văzut chinul cu care îi chinuesc Egiptenii.

Să nu chinuieşti pe străin, şi să nu -l asupreşti, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului.

Să nu asupreşti pe văduvă, nici pe orfan.

Dacă -i asupreşti, şi ei strigă la Mine după ajutor, Eu le voi auzi strigătele;

mînia Mea se va aprinde, şi vă voi nimici cu sabia; nevestele voastre vor rămînea văduve, şi copiii voştri vor rămînea orfani.

Să nu dai înapoi stăpînului său pe un rob care va fugi la tine dupăce l -a părăsit.

Să rămînă la tine, în mijlocul tău, în locul pe care -l va alege el, într'una din cetăţile tale, unde îi va plăcea: să nu -l asupreşti.

Să nu nedreptăţeşti pe simbriaşul sărac şi nevoiaş, fie că este unul din fraţii tăi, fie că este unul din străinii cari locuiesc în ţara ta, în cetăţile tale.

Să -i dai plata pentru ziua lui înainte de apusul soarelui; căci e sărac, şi o doreşte mult. Altfel, ar striga către Domnul împotriva ta, şi te-ai face vinovat de un păcat.

Noi am strigat către Domnul, Dumnezeul părinţilor noştri. Domnul ne -a auzit glasul, şi a văzut asuprirea, chinurile şi necazurile noastre.

Domnul S'a aprins de mînie împotriva lui Israel. El i -a dat în mînile unor prădători cari i-au prădat, i -a vîndut în mînile vrăjmaşilor lor dejurîmprejur, şi nu s'au mai putut împotrivi vrăjmaşilor lor.

şi le -a vorbit astfel, după sfatul tinerilor: ,,Tatăl meu v'a îngreuiat jugul, dar eu vi -l voi face şi mai greu; tatăl meu v'a bătut cu bice, dar eu vă voi bate cu scorpioane.``

Iată soarta pe care o păstrează Dumnezeu celui rău, moştenirea pe care o hotărăşte Cel Atotputernic celui nelegiuit.

Dacă are mulţi fii, îi are pentru sabie, şi odraslele lui duc lipsă de pîne.

Ceice scapă din ai lui, sînt îngropaţi de ciumă, şi văduvele lor nu -i plîng.

Dacă strînge argint ca ţărîna, dacă îngrămădeşte haine ca noroiul, -

el le strînge, dar cel fără vină se îmbracă în ele, şi de argintul lui omul fără prihană are parte.

Casa lui este ca aceea pe care o zideşte molia, ca o colibă pe care şi -o face un străjer.

Se culcă bogat, şi moare despoiat; deschide ochii, şi totul a pierit.

Îl apucă groaza ca nişte ape; şi noaptea, îl ia vîrtejul.

Vîntul de răsărit îl ia, şi se duce; îl smulge cu putere din locuinţa lui.

Dumnezeu aruncă fără milă săgeţi împotriva lui, şi cel rău ar vrea să fugă să scape de ele.

Oamenii bat din palme la căderea lui, şi -l flueră la plecarea din locul lui.

Domnul este scăparea celui asuprit, scăpare la vreme de necaz.

Tu auzi rugăciunile celor ce sufăr, Doamne! Le întăreşti inima, Îţi pleci urechea spre ei,