Versete biblice despre Afflictions and Adversities: Despondency in

Şi acum, cînd este vorba de tine, eşti slab! Acum, cînd eşti atins tu, te turburi! Nu este frica ta de Dumnezeu sprijinul tău?

Şi chiar dacă m'ar asculta, cînd Îl chem, tot n'aş putea crede că mi'a ascultat glasul;

El, care mă izbeşte ca într'o furtună, care îmi înmulţeşte fără pricină rănile,

care nu mă lasă să răsuflu, mă satură de amărăciune.

Să alerg la putere? El este atotputernic. La dreptate? Cine mă va apăra?

Oricîtă dreptate aş avea, gura mea mă va osîndi; şi oricît de nevinovat aş fi, El mă va arăta ca vinovat.

Nevinovat! Sînt; dar nu ţin la viaţă, îmi dispreţuiesc viaţa.

Ce-mi pasă la urma urmei? Căci, îndrăznesc s'o spun: El nimiceşte pe cel nevinovat ca şi pe cel vinovat.

Şi dacă biciul ar pricinui măcar îndată moartea!... Dar El rîde de încercările celui nevinovat.

Pămîntul este dat pe mînile celui nelegiuit; El acopere ochii judecătorilor; de nu El, apoi cine altul?

Zilele mele aleargă mai iuţi decît un alergător; fug fără să fi văzut fericirea;

trec ca şi corăbiile cele iuţi, ca vulturul care se răpede asupra prăzii.

Dacă zic: ,Vreau să-mi uit suferinţele, să-mi las întristarea, şi să fiu voios,`

sînt îngrozit de toate durerile mele. Ştiu că nu mă vei scoate nevinovat.

Şi dacă voi fi judecat vinovat, pentruce să mă mai trudesc degeaba?

Chiar dacă m'aş spăla cu zăpadă, chiar dacă mi-aş curăţi mînile cu leşie,

Tu tot m'ai cufunda în mocirlă, de s'ar scîrbi pînă şi hainele de mine!

Căci El nu este un om ca mine, ca să -I pot răspunde, şi să mergem împreună la judecată.

Nici nu este vreun mijlocitor între noi, care să-şi pună mîna peste noi amîndoi.

Să-Şi tragă însă varga deasupra mea, şi să nu mă mai turbure spaima Lui.

Atunci voi vorbi şi nu mă voi teme de El. Altfel, nu sînt stăpîn pe mine.

(Către mai marele cîntăreţilor. Se cîntă ca ,,cerboaica zorilor``. Un psalm al lui David.) Dumnezeule! Dumnezeule! Pentruce m'ai părăsit, şi pentruce Te depărtezi fără să-mi ajuţi şi fără s'asculţi plîngerile mele?

Strig ziua, Dumnezeule, şi nu-mi răspunzi: strig şi noaptea, şi tot n'am odihnă.

Dacă slăbeşti în ziua necazului, mică îţi este puterea. -

De ce să se plîngă omul cît trăieşte? Ficare să se plîngă mai bine de păcatele lui!