Disciplina suferinței

27

Este bine pentru om să poarte un jug în tinereţa lui.

28

Să stea singur şi să tacă, pentrucă Domnul i l -a pus pe grumaz;

29

să-şi umple gura cu ţărînă, şi să nu-şi peardă nădejdea;

30

să dea obrazul celui ce -l loveşte, şi să se sature de ocări.

31

Căci Domnul nu leapădă pentru totdeauna.

32

Ci, cînd mîhneşte pe cineva, Se îndură iarăş de el, după îndurarea Lui cea mare:

33

căci El nu necăjeşte cu plăcere, nici nu mîhneşte bucuros pe copiii oamenilor.

34

Cînd se calcă în picioarele toţi prinşii de război ai unei ţări,

35

cînd se calcă dreptatea omenească în faţa Celui Prea Înalt,

36

cînd este nedreptăţit un om în pricina lui, nu vede Domnul?

37

Cine a spus şi s'a întîmplat ceva fără porunca Domnului?

38

Nu iese din gura Celui Prea Înalt răul şi binele?

39

De ce să se plîngă omul cît trăieşte? Ficare să se plîngă mai bine de păcatele lui!