Iov23

Iov dorește să-și pledeze cauza înaintea lui Dumnezeu

Iov a luat cuvîntul şi a zis:

,,Şi acum plîngerea mea este tot o răzvrătire. Dar suferinţa îmi înăduşe suspinurile.

Oh! dacă aş şti unde să -L găsesc, dacă aş putea să ajung pînă la scaunul Lui de domnie,

mi-aş apăra pricina înaintea Lui, mi-aş umplea gura cu dovezi.

Aş şti ce poate să răspundă, aş vedea ce are să-mi spună.

Şi-ar întrebuinţa El toată puterea ca să lupte împotriva mea? Nu; ci m'ar asculta negreşit.

Doar un om fără prihană ar vorbi cu El, şi aş fi iertat pentru totdeauna de Judecătorul meu.

Dar, dacă mă duc la răsărit, nu este acolo; dacă mă duc la apus, nu -L găsesc:

dacă are treabă la miazănoapte, nu -L pot vedea; dacă se ascunde la miazăzi, nu -L pot descoperi.

Dar El ştie ce cale am urmat; şi, dacă m'ar încerca, aş ieşi curat ca aurul.

Piciorul meu s'a ţinut de paşii Lui; am ţinut calea Lui, şi nu m'am abătut dela ea.

N'am părăsit poruncile buzelor Lui; mi-am plecat voia la cuvintele gurii Lui.

Dar hotărîrea Lui este luată, cine i se va împotrivi? Ce -I doreşte sufletul, aceea face.

El Îşi va împlini dar planurile faţă de mine, şi va mai face şi multe altele.

De aceea tremur înaintea Lui, şi cînd mă gîndesc la lucrul acesta, mă tem de El.

Dumnezeu mi -a tăiat inima, Cel Atotputernic m'a umplut de groază.

Căci nu întunerecul durerii mele mă nimiceşte, nici negura în care sînt înfăşurat.

Use ← → arrow keys to navigate