TRV
Iov 6:1-13
1
Iov a luat cuvîntul şi a zis:
2
,,Oh! de ar fi cu putinţă să mi se cîntărească durerea, şi să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă,
3
ar fi mai grele decît nisipul mării: de aceea îmi merg cuvintele pînă la nebunie!
4
Căci săgeţile Celui Atotputernic m'au străpuns, sufletul meu le suge otrava, şi groază Domnului bagă fiori în mine!
5
Sbiară măgarul sălbatec cînd are verdeaţă? Mugeşte boul cînd are de mîncare?
6
Poţi mînca ce -i fără gust şi fără sare? Are vreun gust albuşul unui ou?
7
Orice lucru de care aş vrea să nu m'ating, acela -i hrana mea, fie cît de greţoasă ea!
8
O, de mi s'ar asculta dorinţa, şi de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea!
9
De ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească, întindă-Şi mîna şi să mă prăpădească!
10
Îmi va rămînea măcar această mîngîiere, această bucurie în durerile cu cari mă copleşeşte: că niciodată n'am călcat poruncile Celui Sfînt.
11
La ce să mai nădăjduiesc cînd nu mai pot? La ce să mai aştept, cînd sfîrşitul se ştie?
12
Tăria mea oare este o tărie de piatră? Trupul meu e de aramă?
13
Nu sînt eu lipsit de ajutor, şi n'a fugit mîntuirea de mine?
Settings