Psalmi17

Cerere pentru o judecată dreaptă

1
(O rugăciune a lui David.) Doamne, ascultă-mi pricina nevinovată, ia aminte la strigătele mele, pleacă urechea la rugăciunea mea, făcută cu buze neprefăcute!
2
Să se arate dreptatea mea înaintea Ta, şi să privească ochii Tăi neprihănirea mea!
3
Dacă îmi vei cerca inima, dacă o vei cerceta noaptea, dacă mă vei încerca, nu vei găsi nimic: căci ce-mi iese din gură, aceea şi gîndesc.
4
Cît priveşte legăturile cu oamenii, eu, după cuvîntul buzelor Tale, mă feresc de calea celor asupritori;
5
paşii mei stau neclintiţi pe cărările Tale, şi nu mi se clatină picioarele.

Încredere în ocrotirea lui Dumnezeu

6
Strig către Tine, căci m'asculţi, Dumnezeule! Pleacă-Ţi urechea spre mine, ascultă cuvîntul meu!
7
Arată-Ţi bunătatea Ta cea minunată, Tu, care scapi pe cei ce caută adăpost, şi -i izbăveşti de protivnicii lor, prin dreapta Ta!
8
Păzeşte-mă ca lumina ochiului, ocroteşte-mă, la umbra aripilor Tale,
9
de cei răi, cari mă prigonesc, de vrăjmaşii mei de moarte, cari mă împresoară.

Trufia vrăjmașilor

10
Ei îşi închid inima, au cuvintele semeţe în gură.
11
Se ţin de paşii mei, mă înconjoară chiar, mă pîndesc ca să mă trîntească la pămînt.
12
Parcă ar fi un leu lacom după pradă, un pui de leu, care stă la pîndă în culcuşul lui.

Ultima cerere și nădejdea veșnică

13
Scoală-te, Doamne, ieşi înaintea vrăjmaşului, doboară -l! Izbăveşte-mă de cel rău cu sabia Ta!
14
Scapă-mă de oameni, cu mîna Ta, Doamne, de oamenii lumii acesteia, cari îşi au partea lor în viaţa aceasta, şi cărora le umpli pîntecele cu bunătăţile Tale. Copiii lor sînt sătui şi prisosul lor îl lasă pruncilor lor.
15
Dar eu, în nevinovăţia mea, voi vedea Faţa Ta: cum mă voi trezi, mă voi sătura de chipul Tău.
Use ← → arrow keys to navigate
Settings

Reading Style

Typeface

Font Size 19px

Options