Psalmi137

Durere și tăcere în robia babiloniană

1
Pe malurile rîurilor Babilonului, şedeam jos şi plîngeam, cînd ne aduceam aminte de Sion.
2
În sălciile din ţinutul acela ne atîrnaserăm arfele.
3
Căci acolo, biruitorii noştri ne cereau cîntări, şi asupritorii noştri ne cereau bucurie, zicînd: ,,Cîntaţi-ne cîteva din cîntările Sionului!`` -
4
Cum să cîntăm noi cîntările Domnului pe un pămînt străin?

Jurământ de credincioșie nepieritoare față de Sion

5
Dacă te voi uita, Ierusalime, să-şi uite dreapta mea destoinicia ei!
6
Să mi se lipească limba de cerul gurii, dacă nu-mi voi aduce aminte de tine, dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele!

Rugăciune pentru răzbunare și dreptate

7
Adu-Ţi aminte, Doamne, de copiii Edomului, cari, în ziua nenorocirii Ierusalimului, ziceau: ,,Radeţi -l, radeţi -l din temelii!``
8
Ah! fiica Babilonului, sortită pustiirii, ferice de cine-ţi va întoarce la fel răul pe care ni l-ai făcut!
9
Ferice de cine va apuca pe pruncii tăi, şi -i va zdrobi de stîncă!
Use ← → arrow keys to navigate
Settings

Reading Style

Typeface

Font Size 19px

Reading Width 45 chars

Options