Sari la conținut

Versete biblice despre The Feast of Jubilee

15 versete · 16 aspecte

Versete biblice cheie

  1. Pămînturile să nu se vîndă de veci; căci ţara este a Mea, iar voi sînteţi la Mine ca nişte străini şi venetici.

  2. De aceea în toată ţara pe care o veţi stăpîni, să daţi dreptul de răscumpărare pentru pămînturi.

  3. Dacă fratele tău sărăceşte şi vinde o bucată din moşia lui, cel ce are dreptul de răscumpărare, ruda lui cea mai deaproape, să vină şi să răscumpere ce a vîndut fratele său.

  4. Dacă un om n'are pe nimeni care să aibă dreptul de răscumpărare, şi -i stă în putinţă lui singur să facă răscumpărarea,

  5. să socotească anii dela vînzare, să dea înapoi cumpărătorului ce prisoseşte, şi să se întoarcă la moşia lui.

  6. Dacă cineva îşi închină Domnului casa, hărăzind -o Domnului ca un dar sfînt, preotul să -i facă preţuirea după cum va fi bună sau rea, şi să rămînă la preţuirea făcută de preot.

  7. Dacă cel ce şi -a închinat Domnului casa, vrea s'o răscumpere, să adauge o cincime la preţul preţuirii ei, şi va fi a lui.

  8. Dacă cineva închină Domnului un ogor din moşia lui, preţuirea ta să fie după cîtimea de sămînţă pe care o dă, şi anume cincizeci de sicli de argint pentru un omer de sămînţă de orz.

  9. Dacă îşi închină Domnului ogorul, cu începere chiar din anul de veselie, să rămînă la preţuirea ta;

  10. dar dacă îşi închină Domnului ogorul după anul de veselie, atunci preotul să -i socotească preţul după numărul anilor cari mai rămîn pînă la anul de veselie, şi să -l scadă din preţuirea ta.

  11. Dacă cel ce şi -a închinat Domnului ogorul, vrea să -l răscumpere, atunci să mai adauge o cincime la argintul preţuit de tine, şi ogorul să rămînă al lui.

  12. Dacă nu-şi răscumpără ogorul, şi -l vinde altui om, nu va mai putea fi răscumpărat.

  13. Şi cînd va ieşi cumpărătorul din el la anul de veselie, ogorul acela să fie închinat Domnului, ca ogor hărăzit Lui; să fie moşia preotului.

  14. Dacă cineva închină Domnului un ogor cumpărat de el, care nu face parte din moşia lui,

  15. preotul să -i socotească preţul după cît face preţuirea pînă la anul de veselie, şi omul acela să plătească în aceeaş zi preţul hotărît de tine, ca lucru închinat Domnului.