Versete biblice despre Persecution: Of Jesus

Vrăşmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămînţa ta şi sămînţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcîiul.``

Pentruce se întărîtă nemulţumirile, şi pentruce cugetă popoarele lucruri deşerte?

Împăraţii pămîntului se răscoală, şi domnitorii se sfătuiesc împreună împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său, zicînd:

,,Să le rupem legăturile şi să scăpăm de lanţurile lor!`` -

Celce şade în ceruri rîde, Domnul Îşi bate joc de ei.

Apoi, în mînia Lui, le vorbeşte, şi -i îngrozeşte cu urgia Sa, zicînd:

(Către mai marele cîntăreţilor. Se cîntă ca ,,cerboaica zorilor``. Un psalm al lui David.) Dumnezeule! Dumnezeule! Pentruce m'ai părăsit, şi pentruce Te depărtezi fără să-mi ajuţi şi fără s'asculţi plîngerile mele?

Strig ziua, Dumnezeule, şi nu-mi răspunzi: strig şi noaptea, şi tot n'am odihnă.

Dar eu sînt vierme, nu om, am ajuns de ocara oamenilor şi dispreţuit de popor.

Toţi ceice mă văd îşi bat joc de mine, îşi deschid gura, dau din cap şi zic:

,,S'a încrezut în Domnul! Să -l mîntuiască Domnul, să -l izbăvească, fiindcă -l iubeşte!`` -

Nu Te depărta de mine, căci s'apropie necazul, şi nimeni nu-mi vine în ajutor.

O mulţime de tauri sînt împrejurul meu, nişte tauri din Basan mă înconjoară.

Îşi deschid gura împotriva mea, ca un leu, care sfîşie şi răcneşte.

Am ajuns ca apa, care se scurge, şi toate oasele mi se despart; mi s'a făcut inima ca ceara, şi se topeşte înlăuntrul meu.

Mi se usucă puterea ca lutul, şi mi se lipeşte limba de cerul gurii: m'ai adus în ţărîna morţii.

Căci nişte cîni mă înconjoară, o ceată de nelegiuiţi dau tîrcoale împrejurul meu, mi-au străpuns mînile şi picioarele:

toate oasele aş putea să mi le număr. Ei, însă, pîndesc şi mă privesc;

îşi împart hainele mele între ei, şi trag la sorţ pentru cămaşa mea.

Dar Tu, Doamne, nu Te depărta! Tu, Tăria mea, vino de grabă în ajutorul meu!

Scapă-mi sufletul de sabie, şi viaţa din ghiarele cînilor!

Scapă-mă din gura leului, şi scoate-mă din coarnele bivolului!

(Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat ca şi ,,Crinii``. Un psalm al lui David.) Scapă-mă, Dumnezeule, căci îmi ameninţă apele viaţa.

Mă afund în noroi, şi nu mă pot ţinea; am căzut în prăpastie, şi dau apele peste mine.

Nu mai pot strigînd, mi se usucă gîtlejul, mi se topesc ochii, privind spre Dumnezeul meu.