Descoperirea mistică a lui Elifaz

12

Un cuvînt s'a furişat pînă la mine, şi urechea mea i -a prins sunetele uşoare.

13

În clipa cînd vedeniile de noapte frămîntă gîndul, cînd oamenii sînt cufundaţi într'un somn adînc,

14

m'a apucat groaza şi spaima, şi toate oasele mi-au tremut.

15

Un duh a trecut pe lîngă mine... Tot părul mi s'a sbîrlit ca ariciul...

16

Un chip cu o înfăţişare necunoscută era înaintea ochilor mei. Şi am auzit un glas care şoptea încetişor:

17

,,Fi-va omul fără vină înaintea lui Dumnezeu? Fi-va el curat înaintea Celui ce l -a făcut?

18

Dacă n'are încredere Dumnezeu nici în slujitorii Săi, dacă găseşte El greşeli chiar la îngerii Săi,

19

cu cît mai mult la cei ce locuiesc în case de lut, cari îşi trag obîrşia din ţărînă, şi pot fi zdrobiţi ca un vierme!

20

De dimineaţă pînă seara sînt zdrobiţi, pier pentru totdeauna, şi nimeni nu ţine seama de ei.

21

Li se taie firul vieţii: mor, şi tot n'au căpătat înţelepciunea!