Iov 31:21-40
21
dacă am ridicat mîna împotriva orfanului, pentrucă mă simţeam sprijinit de judecători;
22
atunci, să mi se deslipească umărul dela încheietură, să-mi cadă braţul şi să se sfărîme!
23
Căci mă temeam de pedeapsa lui Dumnezeu, şi nu puteam lucra astfel din pricina măreţiei Lui.
24
Dacă mi-am pus încrederea în aur, dacă am zis aurului: ,Tu eşti nădejdea mea`;
25
dacă m'am îngîmfat de mărimea averilor mele, de mulţimea bogăţiilor pe cari le dobîndisem;
26
dacă am privit soarele cînd strălucea, luna cînd înainta măreaţă,
27
şi dacă mi s'a lăsat amăgită inima în taină, dacă le-am aruncat sărutări, ducîndu-mi mîna la gură:
28
şi aceasta este tot o fărădelege care trebuie pedepsită de judecători, căci m'aş fi lepădat de Dumnezeul cel de sus!
29
Dacă m'am bucurat de nenorocirea vrăjmaşului meu, dacă am sărit de bucurie cînd l -a atins nenorocirea,
30
eu, care n'am dat voie limbii mele să păcătuiască, să -i ceară moartea cu blestem;
31
dacă nu ziceau oamenii din cortul meu: ,Unde este cel ce nu s'a săturat din carnea lui?`
32
Dacă petrecea străinul noaptea afară, dacă nu mi-aş fi deschis uşa să intre călătorul;
33
dacă mi-am ascuns fărădelegile, ca oamenii, şi mi-am închis nelegiuirile în sîn,
34
pentrucă mă temeam de mulţime, pentrucă mă temeam de dispreţul familiilor, ţinîndu-mă deoparte şi necutezînd să-mi trec pragul...
35
Oh! de aş găsi pe cineva să m'asculte! Iată apărarea mea, iscălită de mine: să-mi răspundă Cel Atotputernic! Cine-mi va da plîngerea iscălită de protivnicul meu?
36
Ca să -i port scrisoarea pe umăr, s'o leg de fruntea mea ca o cunună;
37
să -i dau socoteală de toţi paşii mei, să mă apropii de el ca un domn.
38
Dacă pămîntul meu strigă împotriva mea, şi dacă brazdele lui varsă lacrămi;
39
dacă i-am mîncat roada fără s'o fi plătit, şi dacă am întristat sufletul vechilor lui stăpîni:
40
atunci să crească spini din el în loc de grîu, şi neghină în loc de orz!`` Sfîrşitul cuvintelor lui Iov.
Settings