TRV
Iov 14:1-12
1
Omul născut din femeie, are viaţa scurtă, dar plină de necazuri.
2
Se naşte şi e tăiat ca o floare; fuge şi piere ca o umbră.
3
Şi asupra lui ai Tu ochiul deschis! Şi pe mine mă tragi la judecată cu Tine!
4
Cum ar putea să iasă dintr'o fiinţă necurată un om curat? Nu poate să iasă niciunul.
5
Dacă zilele lui sînt hotărîte, dacă i-ai numărat lunile, dacă i-ai însemnat hotarul pe care nu -l va putea trece,
6
întoarce-Ţi măcar privirile dela el, şi dă -i răgaz, să aibă măcar bucuria pe care o are simbriaşul la sfîrşitul zilei.
7
Un copac, şi tot are nădejde: căci cînd este tăiat, odrăsleşte din nou, şi iar dă lăstari.
8
Cînd i -a îmbătrînit rădăcina în pămînt, cînd îi piere trunchiul în ţărînă,
9
înverzeşte iarăş de mirosul apei, şi dă ramuri de parcă ar fi sădit din nou.
10
Dar omul cînd moare, rămîne întins; omul, cînd îşi dă sufletul, unde mai este?
11
Cum pier apele din lacuri, şi cum seacă şi se usucă rîurile,
12
aşa se culcă şi omul şi nu se mai scoală; cît vor fi cerurile, nu se mai deşteaptă, şi nu se mai scoală din somnul lui.
Settings