Versete biblice despre Ambition: Vanity of

biruinţa celor răi a fost scurtă, şi bucuria nelegiuitului numai de o clipă?

Chiar dacă s'ar înălţa pînă la ceruri, şi capul i-ar ajunge pînă la nori,

va pieri pentru totdeauna, ca murdăria lui, şi cei ce -l vedeau vor zice: ,Unde este?`

Va sbura ca un vis, şi nu -l vor mai găsi; va pieri ca o vedenie de noapte.

Ochiul care -l privea nu -l va mai privi, locul în care locuia nu -l va mai zări.

Ei îşi închipuiesc că vecinice le vor fi casele, că locuinţele lor vor dăinui din veac în veac, ei, cari dau numele lor la ţări întregi.

Dar omul pus în cinste nu dăinuieşte, ci este ca dobitoacele cari se taie.

Iată ce soartă au ei, cei plini de atîta încredere, precum şi cei ce îi urmează, cărora le plac cuvintele lor. -

Sînt duşi ca o turmă în locuinţa morţilor, îi paşte moartea, şi în curînd oamenii fără prihană îi calcă în picioare: li se duce frumuseţa, şi locuinţa morţilor le este locaşul.

Dar mie Dumnezeu îmi va scăpa sufletul din locuinţa morţilor, căci mă va lua supt ocrotirea Lui. -

Nu te teme cînd se îmbogăţeşte cineva, şi cînd i se înmulţesc vistieriile casei;

căci nu ia nimic cu el cînd moare: vistieriile lui nu se pogoară după el.

Să se tot creadă omul fericit în viaţă, să se tot laude cu bucuriile pe cari şi le face,

căci tot în locuinţa părinţilor săi va merge, şi nu va mai vedea lumina niciodată.

Omul pus în cinste, şi fără pricepere, este ca dobitoacele pe cari le tai.