Dorința de odihnă în moarte

Iov 3:11-19

Dece n'am murit în pîntecele mamei mele? Dece nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pîntecele ei?

Dece am găsit genunchi cari să mă primească? Şi ţîţe cari să-mi dea lapte?

Acum aş fi culcat, aş fi liniştit, aş dormi şi m'aş odihni

cu împăraţii şi cei mari de pe pămînt, cari şi-au zidit falnice morminte,

cu domnitorii cari aveau aur, şi şi-au umplut casele cu argint.

Sau n'aş mai fi în viaţă, aş fi ca o stîrpitură îngropată, ca nişte copii cari n'au văzut lumina!

Acolo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri.

Acolo cei puşi în lanţuri sînt lăsaţi toţi în pace, nu mai aud glasul asupritorului;

cel mai mic şi cel mare sînt tot una acolo, şi robul scapă de stăpînul său.