Versete biblice despre Continents

Dumnezeu a zis: ,,Să se strîngă la un loc apele cari sînt dedesuptul cerului, şi să se arate uscatul!`` Şi aşa a fost.

Dumnezeu a numit uscatul pămînt, iar grămada de ape a numit -o mări. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.

cele mai trufaşe dobitoace n'au călcat pe ea, şi leul n'a trecut niciodată pe ea.

Omul îşi pune mîna pe stînca de cremene, şi răstoarnă munţii din rădăcină.

Sapă şanţuri în stînci, şi ochiul lui priveşte tot ce este de preţ în ele.

Opreşte curgerea apelor, şi scoate la lumină ce este ascuns.

Unde erai tu cînd am întemeiat pămîntul? Spune, dacă ai pricepere.

Cine i -a hotărît măsurile, ştii? Sau cine a întins frînghia de măsurat peste el?

Pe ce sînt sprijinite temeliile lui? Sau cine i -a pus piatra din capul unghiului,

atunci cînd stelele dimineţii izbucneau în cîntări de bucurie, şi cînd toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie?

Cine a închis marea cu porţi, cînd s'a aruncat din pîntecele mamei ei?

Cînd i-am făcut haina din nori, şi scutece din întunerec;

cînd i-am pus hotar, şi cînd i-am pus zăvoare şi porţi;

cînd am zis: ,Pînă aici să vii, să nu treci mai departe; aici să ţi se oprească mîndria valurilor tale?`

De cînd eşti, ai poruncit tu dimineţei? Ai arătat zorilor locul lor,

ca să apuce capetele pămîntului, şi să scuture pe cei răi de pe el?

Ca pămîntul să se schimbe ca lutul pe care se pune o pecete, şi toate lucrurile să se arate îmbrăcate ca în haina lor adevărată?

Pentruca cei răi să fie lipsiţi de luminalor, şi braţul care se ridică să fie zdrobit?

Ai pătruns tu pînă la izvoarele mării? Sau te-ai plimbat tu prin fundurile adîncului?

Ţi s'au deschis porţile morţii? Sau ai văzut tu porţile umbrei morţii?

Ai cuprins tu cu privirea întinderea pămîntului? Vorbeşte, dacă ştii toate aceste lucruri.

Tu ai aşezat pămîntul pe temeliile lui, şi niciodată nu se va clătina.

Tu îl acoperisei cu adîncul cum l-ai acoperi cu o haină; apele stăteau pe munţi,

dar, la ameninţarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tău au luat -o la fugă,

suindu-se pe munţi şi pogorîndu-se în văi, pînă la locul, pe care li -l hotărîsei Tu.