Iov 14:1-10
1
Omul născut din femeie, are viaţa scurtă, dar plină de necazuri.
2
Se naşte şi e tăiat ca o floare; fuge şi piere ca o umbră.
3
Şi asupra lui ai Tu ochiul deschis! Şi pe mine mă tragi la judecată cu Tine!
4
Cum ar putea să iasă dintr'o fiinţă necurată un om curat? Nu poate să iasă niciunul.
5
Dacă zilele lui sînt hotărîte, dacă i-ai numărat lunile, dacă i-ai însemnat hotarul pe care nu -l va putea trece,
6
întoarce-Ţi măcar privirile dela el, şi dă -i răgaz, să aibă măcar bucuria pe care o are simbriaşul la sfîrşitul zilei.
7
Un copac, şi tot are nădejde: căci cînd este tăiat, odrăsleşte din nou, şi iar dă lăstari.
8
Cînd i -a îmbătrînit rădăcina în pămînt, cînd îi piere trunchiul în ţărînă,
9
înverzeşte iarăş de mirosul apei, şi dă ramuri de parcă ar fi sădit din nou.
10
Dar omul cînd moare, rămîne întins; omul, cînd îşi dă sufletul, unde mai este?
Settings