Marșul lui Dumnezeu prin pustie

Psalmi 68:7-14

Dumnezeule, cînd ai ieşit Tu în fruntea poporului, şi cînd mergeai în pustie, -

s'a cutremurat pămîntul, s'au topit cerurile, dinaintea lui Dumnezeu, s'a zguduit Sinai dinaintea lui Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel.

Ai dat o ploaie binefăcătoare, Dumnezeule, şi ai întărit moştenirea Ta, sleită de puteri.

Poporul tău şi -a aşezat locuinţa în ţara, pe care, prin bunătatea Ta, Dumnezeule, o pregătisei pentru cei nenorociţi.

Un cuvînt spune Domnul, şi femeile aducătoare de veşti bune sînt o mare oştire: -

împăraţii oştirilor fug, fug, şi cea care rămîne acasă, împarte prada.

Pe cînd voi vă odihniţi în mijlocul staulelor, aripile porumbelului sînt acoperite de argint, şi penele lui sînt de un galben auriu. -

Cînd a împrăştiat Cel Autoputernic pe împăraţi în ţară, parcă ningea în Ţalmon.