Teofania: intervenția puternică a lui Dumnezeu

8

Atunci pămîntul s'a cutremurat şi s'a clătinat, temeliile cerului s'au mişcat şi s'au zguduit, pentrucă El Se mîniase.

9

Fum se ridica din nările Lui, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţîşneau din ea.

10

A plecat cerurile, şi S'a pogorît: un nor gros era subt picioarele Lui.

11

Călărea pe un heruvim, şi sbura, venea pe aripile vîntului;

12

era înconjurat cu întunerecul ca şi cu un cort, era înconjurat cu grămezi de ape şi cu nori întunecoşi.

13

Din strălucirea care era înaintea Lui schinteiau cărbuni de foc.

14

Domnul a tunat din ceruri, Cel Prea Înalt a făcut să -I răsune glasul;

15

a aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a aruncat fulgerul, şi i -a pus pe fugă.

16

Fundul mării s'a văzut, temeliile lumii au fost descoperite, de mustrarea Domnului, de vuietul suflării nărilor Lui.

17

El şi -a întins mîna de sus din înălţime, m'a apucat, m'a scos din apele cele mari;

18

m'a izbăvit de protivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei cari erau mai tari decît mine.

19

Ei mă prinseseră în ziua strîmtorării mele, dar Domnul a fost sprijinitorul meu,

20

El m'a scos la loc larg. El m'a mîntuit, pentrucă mă iubeşte.